Artrita reactiva asociata BTS
Artrita reactiva, cunoscuta si sub numele de sindrom Reiter, reprezinta o forma de artrita autoimuna care asociaza, pe langa afectarea articulatiilor, si afectare oculara, uretrala si cutaneo-mucoasa.
Prin ce se caracterizeaza artrita reactiva?
Boala este caracterizata prin simptome si semne aparute la nivelul mai multor organe, fara a avea neaparat un debut simultan, si poate prezenta reactivari frecvente. De obicei, simptomele articulare apar la distanta de infectia genitala initiala, aceasta fiind deja vindecata.
Artrita reactiva afecteaza frecvent barbatii activi sexual cu varste cuprinse intre 20 si 40 ani, existand un raport barbati-femei de 9:1. Pacientii cunoscuti cu HIV prezinta un risc foarte ridicat de a dezvolta boala.
Cum se declanseaza artrita reactiva?
Mecanismul aparitiei artritei reactive este inca necunoscut. Studiile arata ca ar fi vorba de o predispozitie genetica, intrucat peste 75% din pacientii diagnosticati cu aceasta boala prezinta teste pozitive pentru markerul genetic HLA-B27, iar mecanismul de aparitie este mediat imun.
In cazul pacientilor activi sexual s-a constatat o asociere crescuta intre aparitia artritei reactive si infectii cu boli cu transmitere sexuala (BTS) – in special Chlamydia trachomatis si Ureaplasma urealyticum. De asemenea, boala mai poate aparea in urma unei infectii intestinale cu Shigella, Salmonella, Yersinia sau Campylobacter.
Simptomatologia artritei reactive asociate BTS
Tabloul clinic al artritei reactive asociate BTS consta in afectare articulara (preponderent articulatii mari – genunchi, articulatie sacroiliaca etc.), asociata cu afectare oculara (conjunctivita, uveita) si afectare uretrala (uretrita) la barbati sau patologie vaginala la femei. Afectarea articulara poate debuta prin prinderea simultana a mai multor articulatii sau prin prinderea progresiva de noi zone articulare. De asemenea, poate aparea afectarea muco-tegumentara manifestata prin ulcere bucale si leziuni tegumentare parcelare (keratoderma blenoragica, balanita circinata) sau afectare ligamentara si tendinoasa.
Diagnostic si metode de tratament
Diagnosticul de artrita reactiva poate fi uneori dificil, mai ales daca simptomele debuteaza independent unele de altele, la distanta de zile-saptamani. Totusi, asocierea simptomatologiei articulare cu simptome urinare/oculare si istoric de simptomatologie genito-urinara este sugestiva pentru a ridica suspiciune de artrita reactiva asociata BTS.
Nu exista teste specifice pentru a putea obiectiva diagnosticul de artrita reactiva.
Teste de diagnostic vizeaza identificarea cauzei primare a infectiei si presupun analiza secretiei vaginale/col uterin sau secretie uretrala in vederea identificarii organismelor bacteriene cu transmitere sexuala. De asemenea, peste 75% din pacienti sunt pozitivi la markerul HLA-B27 si prezinta semne indirecte inflamatorii la testele biochimice.
Examenul radiologic nu prezinta modificari semnificative, decat daca pacientul a suferit numeroase reactivari ale bolii. Tratamentul presupune eradicarea infectiei bacteriene care a provocat boala si diminuarea simptomatologiei asociate – durere, inflamatie, edem etc.
Eruptiile cutaneo-mucoase si patologia oculara pot fi tratate prin corticoterapie.
Prognosticul pacientilor diagnosticati cu artrita reactiva variaza. Majoritatea cazurilor se recupereaza in 3-4 luni de la instituirea tratamentului. Peste 50% din pacienti prezinta episoade recurente. Boala recurenta si progresiva creste riscul de complicatii, putand ajunge la pericardita, anomalii de conducere in tesutul cardiac, hidrotorax, glaucom, cecitate progresiva, deformari osoase si articulare, spondilita anchilozanta. Singura metoda de preventie cunoscuta consta in practicarea actului sexual protejat cu prezervativ.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
