Infectia persistenta cu HPV

Cancerul de col uterin reprezinta stadiul final al infectiei persistente cu HPV.  Infectia persistenta cu HPV de risc inalt este necesara pentru progresia unei leziuni de col precursoare (precanceroase) la cancerul de col invaziv. De asemenea, HPV oncogenic este implicat si in cancerul de penis, prostatic, vulvar, anal si orofaringian.

 

Ce este HPV?

HPV (Genital human papillomavirus) este o infectie cu transmitere sexuala, cu incidenta maxima la persoanele tinere, active sexual (20-26 ani). Prevalenta variaza cu varsta si numarul de parteneri. Se pare ca pana la varsta de 50 ani, cel putin 80% din femeile active sexual dobandesc infectia.

 

Cum se transmite virusul HPV?

HPV se transmite prin contact sexual de orice fel (inclusiv contact sexual oral si anal) si contact direct piele-piele. De asemenea, leziunile pot aparea prin autoinoculare in orice zona a tegumentului sau a mucoaselor. Transmiterea se face prin contact direct si mai putin prin fluide corporale ca la majoritatea bolilor cu transmitere sexuala. Virusul nu supravietuieste mult pe obiecte sau suprafete, insa transmiterea se poate face si prin obiecte folosite in comun in interval scurt de timp (ex: jucarii sexuale).
Infectia se transmite atat la barbati, cat si la femei, atat in relatii heterosexuale, cat si intre persoanele de acelasi sex.

 

Evolutia naturala a infectiei HPV

Cel mai important factor de risc pentru cancerul de col uterin este infectia persistenta cu HPV de risc inalt. Totusi, in interval de 2 ani, majoritatea persoanelor infectate (80-90%) epureaza virusul din organism. Femeile cu HPV risc inalt prezent au risc de pana la 300 de ori crescut de a dezvolta leziuni precanceroase de grad inalt (HGSIL) decat cele care au HPV negativ.

Exista peste 120 de tipuri de HPV identificate pana in prezent. Acestea sunt clasificate in clase cu risc crescut (16, 18, 31, 33, 35, 45, 52, 58), risc intermediar si risc scazut (6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81, CP6108 (89).

Cele cu risc crescut se pot asocia cu leziuni anogenitale precanceroase de grad inalt si scazut si cancere anogenitale.
Cele cu risc scazut se asociaza mai frecvent cu aparitia de condiloame (negi genitali), dar si de leziuni de grad scazut.
Cele mai importante tulpini cu risc oncogen sunt HPV 16 si HPV 18, ele fiind intalnite in peste 71% de cazuri de cancer de col uterin.

 

Factori de risc pentru infectia cu HPV

– parteneri multipli
– viata sexuala inceputa la varste mici
– contact sexual neprotejat
– partener cu istoric de parteneri sexuali multiplii
– comportament la risc

Studiile au aratat cresterea incidentei de infectie HPV la 30% din femeile cu un nou partener sexual, la 1 an de la primul contact cu acel partener. Astfel, femeile sunt la risc de a contracta infectia chiar de la un singur partener. Folosirea prezervativului scade riscul de transmitere a infectiei, insa nu protejeaza complet. Infectia se transmite si prin contact direct piele-piele.
Riscul de transmitere prin fluide corporale este scazut, spre deosebire de riscul de transmitere pentru celelalte boli cu transmitere sexuala.

Stilul de viata si starea de sanatate a organismului par sa influenteze foarte mult evolutia infectiei cu HPV. S-au identificat o serie de cofactori care contribuie la persistenta infectiei in organism. Printre acestia se regasesc: fumatul (exista o legatura demonstrata intre progresia proceselor neoplazice si fumat, desi mecanismul inca nu poate fi explicat), deficiente nutritionale, imunosupresie, multiparitate si unele studii propun si folosirea de contraceptive drept cofactor, insa nu exista un consens legat de acest subiect.

 

De retinut!!!

-Infectia HPV se transmite prin contact sexual. Orice persoana activa sexual este la risc de a contracta infectia;
-Infectia HPV este foarte des intalnita in populatie (peste 80% din populatie a luat contact cu un tip de HPV macar o data in viata);
-HPV se transmite in principal prin contact sexual cu penetrare (vaginal/ anal/ oral) dar si prin contact nepenetrant (contact piele-piele), incluzand si autoinocularea;
-Pacientii infectati de obicei nu manifesta simptome (multi nu stiu ca sunt infectati);
-Folosirea prezervativului scade riscul de transmitere, insa nu previne complet transmiterea;
-In majoritatea cazurilor, organismul eradicheaza singur infectia (peste 85% din cazuri).

Controlul anual la medicul ginecolog si recoltarea de examen Babes-Papanicolau sunt esentiale pentru depistarea precoce a leziunilor de col si prevenirea cancerului de col uterin.

 

Text: Dr Stavri Andreea
medic specialist obstetrica ginecologie