Curiozitati sexuale la copii si cum trebuie abordate de adulti

Multi parinti si-au observat copiii in diferite ipostaze sau manifestand curiozitati sau comportamente sexuale, simtindu-se ori depasiti de situatie, ori panicati, ori confuzi si, dincolo de elementul-surpriza, punandu-si multe intrebari si totodata nestiind sa raspunda la ele. Nu mica ne este mirarea cand ne gasim copilul jucandu-se cu alt copil „de-a mama si de-a tata” ori „de-a doctorul si asistenta”, cand ii gasim dezbracati sau atingandu-si zonele genitale la varste destul de mici. Acest scenariu pune in dificultate multi parinti, iar cei care au auzit doar la altii despre aceste lucruri isi doresc ca lor sa nu li se intample.

Ce se intampla? Este normal? Cu ce am gresit fata de copilul meu de se comporta astfel? Oare trebuie sa il pedepsesc? Cum voi explica celorlalti parinti despre asta? Acestea sunt doar cateva intrebari care, dincolo de panica, stres si confuzie, raman fixate in mintea parintelui ce asista la un scenariu pe care nu si-l explica.

Ce curiozitati sexuale apar la copii, de ce apar si cum trebuie abordate de adulti?

Copiii sunt curiosi, in special cu privire la diferentele ce apar intre ei si cu care nu sunt obisnuiti inca. Chiar copii fiind, zona genitala pare fascinanta pentru ei. Parintele trebuie sa inteleaga aceasta curiozitate a copilului si sa dea dovada de intelegere pentru a preveni reaparitia. In spatele ochilor curiosi si exploratori ai copiilor, se afla de fapt interesul pentru satisfacerea curiozitatii, mai degraba decat excitatia sexuala. Copiii vor sa invete cum este sexul opus, cum arata si ce simte. Aceasta curiozitate sexuala este normala si nevinovata, atunci cand:
– copiii au varsta de 7-8 ani, sunt apropiati ca varsta si se cunosc reciproc;
– exista o intelegere comuna intre ei, astfel ca un copil nu il obliga pe celalalt in niciun fel;
– exista o atmosfera de joc, cum ar fi: jocul de-a doctorul care, ca sa poata investiga corpul, il pune pe pacient sa se dezbrace sau jocul de descoperire reciproca prin cerinta de a arata explicit zona intima – „o sa ti-o arat pe a mea, daca mi-o arati pe a ta”.

Secretul face parte din joc, parca stiind ca parintii ar dezaproba astfel de comportamente daca le-ar detecta. Asadar, copiii care au curiozitati sexuale se retrag intr-unul dintre dormitoare sau in garaj sau in locuri mai izolate etc. (acest lucru este insa valabil si pentru actele deviante).

De ce apar?

Copiii din ziua de astazi sunt o generatie expusa la tot felul de mesaje sexuale, care vin catre ei din toate directiile, in mod continuu si aproape zilnic. Aceste mesaje sexuale sunt adesea explicite, unele violente pentru un spectator atat de tanar care nu intelege masculinitatea dominanta, nici macar heterosexualitatea si nici actele senzationale. Ele pot veni din presa scrisa, televiziune, filme, clipuri video, muzica, internet, din vecinatatea casei, de la prieteni, dar si mascate.

Asadar, se intampla ca, inainte ca un copil sa ajunga la pubertate, sa fie expus la zeci, sute de mesaje sexuale, dintre care multe sunt de neinteles si creeaza confuzii. Din pacate, multi dintre parinti nu comunica in mod regulat sau cu suficienta eficacitate despre aspectele sexuale cu copiii lor. De asemenea, nici scolile nu promoveaza inca un program adecvat de educatie sexuala.

Expunerea la mesaje sexuale, care sunt de neinteles copiilor, poate ridica multe semne de intrebare, poate provoca confuzii sau curiozitate tipica unor copii, mai ales atunci cand parintii si adultii nu reusesc sa intervina in mod corespunzator. Toti copiii sunt curiosi in legatura cu aspectele de natura sexuala, insa o expunere necontrolata la mesaje sexuale (verbale, actionale, imagini etc.) risca o preocupare mult prea mare pentru aceste aspecte in raport cu varsta pe care o au. In acest context, unii copii vor dezvolta comportamente inadecvate.

Ce este anormal?

Adultii trebuie sa cunoasca limitele exprimarii sexuale ale copiilor lor raportate la varsta, sa stie ce anume este adecvat din comportamentul acestora si ce depaseste aceasta limita a normalitatii, avand tendinta de a deveni astfel un comportament problematic. Dezvoltarea sanatoasa din punct de vedere sexual trebuie sa fie un obiectiv important atat pentru parinti, cat si pentru educatori sau alti specialisti care lucreaza cu acesti copii. Unele dintre comportamentele sexuale care ies din tiparele varstei si tind spre comportamente problematice pot fi:
– masturbarea si interesul organelor genitale proprii;
– imitarea rolurilor parentale ;
– discutii despre zonele genitale reproductive cu alti colegi sau prieteni;
– flirtul sau imitarea comportamentelor seductive;
-glumele „murdare” etc.

Evaluarea gradului de adecvare a comportamentelor sexuale ale copiilor necesita adesea o apreciere a contextului in care apar aceste comportamente. Totodata, se va analiza frecventa si repetabilitatea comportamentului, intentia, gradul de preocupare (repetat sau ocazional), gradul de explicitate sau expunere a organelor genitale, folosirea fortei, a constrangerii, agresiunii, manipularii etc., gradul de reciprocitate in randul copiilor implicati etc.

Putem concluziona ca repetarea unor astfel de comportamente sau amenintari, folosirea agresiunii, masturbarea in detrimentul altor activitati de zi cu zi, simularea sexului oral, vaginal, anal si interesul compulsiv pentru sex se inscriu in aria comportamentelor problematice ale copiilor care nu au ajuns la varsta pubertatii.

Sugestii pentru interventia parentala

Se recomanda ca parintii sa fie intelegatori si, chiar daca nu au avut parte de o educatie in acest sens la varsta propriei copilarii, sa constientizeze ca este foarte important  sa fie pregatiti in acest domeniu pentru a fi o sursa principala de informatii pentru copii. In cazul in care copilul nu va percepe ca parintele ii este aproape si nu va gasi in parinte un prieten atunci cand va avea curiozitati sau interese de natura sexuala, el va cauta satisfacerea acestora in alte surse (televizor, internet, vecini, alti copii etc). De asemenea, parintele trebuie sa constientizeze ca este factorul cel mai important pentru a oferi cele mai bune sfaturi copilului atunci cand este abordata sexualitatea acestuia.

– Asigurati-va ca atitudinea dumneavoastra este permisiva, astfel incat copilul sa se simta liber sa va puna orice intrebare ar putea avea despre sex. Nu il respingeti si nu va sustrageti de la aceste intrebari. Daca nu sunteti suficient de pregatit pentru a raspunde, ii puteti transmite ca in scurt timp veti gasi raspunsul si i-l veti da.
– Preocupati-va in legatura cu educatia sexuala. Este un domeniu important si faceti in asa fel incat sa devina confortabila o astfel de discutie pe o tema sexuala. Nu asteptati ca intrebarile sa vina neaparat din partea copilului. In cazul in care acesta nu intreaba, nu inseamna ca nu trebuie sa stie.
– Fiti pregatiti sa faceti fata problemelor sexuale sau anumitor intrebari mai devreme decat ar trebui. Este important sa ramaneti calm in fata unor astfel de solicitari, sa ii transmiteti copilului ca nu sunteti suparat ca va abordeaza cu astfel de probleme si ca este ceva normal, ca ii intelegeti curiozitatea, astfel incat sa il faceti sa inteleaga semnificatiile partilor intime fara anxietati sau jena. Daca incepeti un astfel de dialog lipsit de inhibitii in legatura cu tematici sexuale la varste destul de mici, veti continua sa vorbiti despre sex in mod confortabil si la varste mai mari.
– Cand va surprindeti copilul intr-un joc care nu este normal varstei lui, trebuie sa abordati problema cu tact, cu intelegere si cu explicatii despre acest comportament care necesita o atentie serioasa din partea dumneavoastra. Este important totodata sa stiti sa ii transmiteti copilului elementele de care are nevoie, astfel incat sa se poata proteja daca va fi in situatia de a cadea victima manipularii altor copii sau tineri.
– Pregatiti-va sa anuntati evenimentul si celorlalti parinti ai copiilor implicati.
– Daca, in ciuda interventiilor dumneavoastra si a supravegherii atente, evenimentele au loc in mod repetat sau se intampla intre frati, ar fi benefic sa apelati la ajutorul unor profesionisti.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala