Când şi de ce trebuie să doarmă un copil singur
Rutina somnului are o importanță majoră în buna dezvoltare a copilului, pe toate planurile: emoțional, relational, în ceea ce privește stima de sine. Acesta este motivul pentru care trebuie acordată o atenție sporită, astfel încât să corectăm din fașă un comportament care ar putea deveni cu ușurință nociv.
Care sunt avantajele dormitului singur la copii?
Copiii au nevoie să devină independenți, acesta fiind scopul final al vieții de părinte, să își vadă copiii realizați, capabili să se întrețină singuri, să înflorească. Parte considerabilă a câștigării autonomiei este și somnul, chiar dacă trebuie precizat că nu este o etapă fără a cărei realizări copilul nu poate crește mental, spiritual și educaţional, dar care îi dă încredere în sine și îl ajută își gestioneze singur timpul și capacitatea de organizare a acestuia.
Copilul care doarme singur este mai puțin probabil să creeze atașament de tip anxios care se poate prelungi pe perioadă mai lungă decât cea considerată normal pentru buna lui dezvoltare. De asemenea, calitatea somnului este un subiect care merită abordat, fiind demonstrat că, atât pentru copil cât și pentru părinți, dormitul în camera separată limitează numărul trezirilor și crește efectiv timpul de somn (în special în cazul părinților care au joburi full time, acest aspect nu e de neglijat).
De când poate să doarmă un copil singur?
Asociația Americana de Pediatrie recomandă încă din prima zi de viață ca cel mic să doarmă singur în pătuț, dar în camera părințiilor. Această recomandare este făcută pentru a preveni SIDS (sindromul morții subite) care poate apărea inexplicabil în cazul copiilor cu vârsta de sub un an și pentru a preveni orice fel de accident nefericit (sufocarea sugarului, căderea din pat, etc). Când vine vorba de dormitul în altă încăpere, părerile sunt împărțite, unele voci sugerând vârsta de 4 luni, altele de 4 ani, în timp ce alte voci pun în discuție unicitatea fiecărei familii, fiecărui individ și faptul că fiecare decide cum e mai bine pentru dinamica întregii familii.
Vârsta de 4 ani ar trebui să fie un mic prag în care părinții să se gândească puțin în ce direcție vor merge, să discute cu cel mic și să decidă cum să procedeze pentru binele tuturor părților implicate.
Ce facem cu copiii care nu vor să doarmă singuri?
Un copil sănătos, care are o relație echilibrată cu familia, care este crescut cu iubire și respect și încurajat să fie independent, ajunge la o etapă a vieții în care o să ceară să doarmă singur în camera lui. Dacă ne apropriem de preadolescență și tot nu se întâmplă asta, înseamnă că ceva îl împiedică pe copil să facă această schimbare importantă, iar intervenția unui specialist ar putea elucida misterul.
Cu toate astea, oricare ar fi motivul, copilul nu trebuie amenințat, pedepsit, forțat sau umilit în a dormi singur (indiferent de vârstă) pentru că poate cauza trauma greu de rezolvat, poate creea anxietate. Copilul trebuie încurajat să doarmă singur, trebuie susținut în acest proces cu blândețe, calm și iubire. Cresc așa de repede și o să ajungem să ne fie dor de momentele de delicatețe, de îmbrățișările și ochii somnoroși. Chiar și puțin.
Si totuși, e așa de rău să dormim împreună cu copiii?
Sunt familii pentru care dormitul împreună îi aduce mai aproape, consolidează relația sau, pur și simplu nu au spațiu să doarmă fiecare în camera (chiar și patul) lui. Pentru aceste familii, fie că decizia este asumată sau situațională, nu trebuie privit ca pe o dramă, copiii pot fi independenți chiar dacă încă dorm cu părinții sau frații, pot crește echilibrat și pot deveni adulți funcționali, iar nevoia de intimitate să se împlinească în alte condiții. Fiecare familie e unică, fiecare copil e unic, deci fiecare decizie trebuie acceptată fără judecata inutilă a societății, dar urmărind interesul superior al copilului.
