Parenting: greselile unui parinte supraprotector

Intr-o lume aglomerata, grabita, uneori toxica, un nou parinte poate fi coplesit de multitudinea de informatii, bune sau rele care dau o stare de anxietate si de lipsa de siguranta. Nu e de mirare ca unii parinti devin supraprotector fara sa isi dea seama.

Cum ajunge un parinte sa fie supraprotector?

Ca sa ajungi parinte supraprotector nu ai decat 2 varitante castigatoare: fie ai fost crescut de o familie supraprotectoare, fie au bagat altii spaima in tine prin sfaturi mult prea grijulii.

Parintii nostri au trait vremuri tare grele. Serviciile medicale erau greoaie, medicii nu comunicau eficient, resursele erau limitate, drept urmare, nu au avut incotro decat sa ne protejeze de cat mai multe situatii in care ne-am putea rani, mai ales in perioada in care copiii abia invatau sa mearga sau sa descopere ce pot face. Nu au facut nimic gresit. Tot ce au facut pentru noi a fost sa faca ce considerau ei ca e mai bine, date fiind vremurile. Crescut intr-o familie care nu ii permitea sa puna mana pe nimic, nu ii permitea sa se murdareasca, sa exploreze, sa isi satisfaca curiozitatea, copilul mic dezvolta o anumita frica sau retinere fata de nou, care in unele situatii il urmaresc pana si in viata de adult. Acesta fiind singurul model de crestere pe care il stie cel mai bine, in cele mai multe cazuri, il aplica si pe propriul copil.

Cealalta metoda prin care un parinte devine supraprotectiv e prin sfaturile bine voitoare: ai grija sa nu raceasca, vezi sa nu cada, il trage curentul etc. Proaspatul parinte este foarte usor de speriat, deci orice sfat trebuie oferit cu delicatete si doar daca este cerut!

Care sunt principalele greseli?

• Copilului nu ii este permis sa se murdareasca. Cel mic are nevoie sa intre in contact cu cat mai multe texturi. Are nevoie sa puna mana pe noroi, nisip, frunze si flori, mancare si apa. Vremurile cand hainele se gaseau greu si trebuiau spalate de mana au trecut de mult, iar apa si sapunul sunt la indemana oricui.
• Cel mic este pazit in permanenta si nu este lasat sa exploreze de frica cazaturilor. Cand cel mic descopera ca poate sa se miste, se deschide un nou univers in calea lui. El are nevoie sa se ridice, sa mearga in patru labe, sa se catere, sa sara, iar daca aceste nevoi sunt inhibate categoric, curiozitatea si initiativa sunt oprite din fasa. Securizeaza mediul in care traieste cel mic si stai la o distanta suficient de mare sa ii dai incredere ca poate singur, dar suficient de mica sa intervii in caz de urgenta.
• Nu este lasat sa interactioneze cu alti oameni. Copiii au nevoie sa interactioneze cu cat mai multi oameni, sa fie expus la cat mai multe tipuri de caractere. Sigur, nu e vorba de un nou-nascut care are nevoie exclusiv de liniste si protectie, dar dupa o varsta, copilul trebuie dus la locuri de joaca, trebuie sa isi cunoasca familia extinsa, sa stea si cu alti oameni. In trecut, copiii se cresteau „la comun„ si astfel, nevoia lor de socializare si de apartinere la un grup mare era satisfacuta. Vremurile s-au schimbat, dar asta nu inseamna ca nevoile au disparut.
• Adultul face totul pentru el. Toti copiii au un puternic simt al independentei. Inca de la varste fragede pot manca singuri, se pot imbraca singuri, pot ajuta la pregatirea mesei. Au nevoie de un adult rabdator si de materiale potrivite nevoilor lui.

Cum il afecteaza pe copil atitudinea parintelui supraprotector?

Un copilas crescut de parinti supraprotectori ajunge sa se teama de orice, sa nu mai aiba initiativa, sa creada ca el nu poate face nimic singur. De asemenea, poate ajunge sa creada ca altii trebuie sa aiba grija mereu de el si de nevoile lui, astfel ajungand un adult nepregatit pentru viata si provocarile ei cotidiene.

Cum inveti sa te relaxezi ca parinte?

Un parinte protector e un parinte care isi adora copilul. Nu e nimic rau in partea asta. Singurul lucru pe care un astfel de parinte trebuie sa il inteleaga este ca datoria de baza a parintelui este sa isi pregateasca copilul pentru viata de adult, iar pentru asta, cel mic are nevoie sa isi dezvolte instinctele. Fiti langa el cand exploreaza, oferiti un exemplu pozitiv, iar restul se aseaza de la sine.