Criza varstelor. Diferente intre femei si barbati

Exista un anumit prag psihologic care se face simtit cam in jurul varstei de 35-40 de ani pe care il resimt atat femeile cat si barbatii, si care, in literatura de specialitate este numit criza varstei de mijloc.

Femeile evidentiaza simptomele acestei crize in jurul varstei de 35-40 de ani, iar barbatii putin mai tarziu in jurul varstei de 40-45 ani.

Criza varstei de mijloc este un concept psihologic care evidentiaza simptome diferite de la individ la individ, in functie de personalitate sau experienta de viata, insa majoritatea persoanelor trec prin aceasta criza si se plang cat de dificil este sa o traverseze. Oamenii care isi traiesc viata indeplinindu-si propriile vise si scopuri sunt mai putin susceptibili sa experimenteze aceasta criza, pe cand cei care gandesc sa aiba grija de ceilalti, muncesc si investesc timp si efort pentru cei din jur si mai putin pentru ei insisi, sunt mai predispusi la o astfel de criza. De exemplu, intr-o familie chiar daca responsabilitatile impun o preocupare intensa in interior, sotul sau sotia care desfasoara experienta de viata decat in interiorul familiei ingrijind de bunastarea copiilor, a gospodariei, etc si nu isi petrece macar timpul liber in afara familiei, lasandu-si libertate pentru a experimenta pasiuni, hoby-uri sau activitati de socializare, este predispus la o criza in jurul acestei varste.  Interesele exterioare contribuie benefic la stabilitatea emotionala, la consumul energiei negative acumulate, la un refresh energetic atunci cand se instaleaza rutina, monotonia sau plictisul, ajutand la evitarea conflictelor sau la capacitatea de gestionare a lor atunci cand, datorita tensiunilor acumulate nu mai pot fi evitate.

Diferente intre barbati si femei in ceea ce priveste criza varstei de mijloc:

Atat barbatii cat si femeile care experimenteaza criza varstei sunt coplesiti de anumite credinte si convingeri despre lume si viata, cel mai des intalnita fiind aceea ca au ajuns la o anumita varsta si  ca viata a trecut pe langa ei sau a trecut foarte rapid….

Odata cu aceste ganduri se instaleaza si anumite temeri. Barbatii experimenteaza:

• Frica de schimbarile care apar odata cu imbatranirea;
• Frica de a deveni bolnav;
• Frica de a deveni mai putin atractiv;
• Frica de a nu atinge obiectivele pe care le-au stabilit pentru ei insisi;
• Frica de moarte;
• Frica de a nu mai simti pasiunea sexuala;
• Frica de alegere gresita a partenerei de viata;
• Frica de a fi responsabil de o familie care il tine de la indeplinirea fanteziilor si pasiunilor lui.

Femeile experimenteaza temeri legate de:

• Frica de a nu mai face lucruri ca mama, deoarece copiii au crescut si rolul de mama nu mai este atat de solicitat;
• Insatisfactie in activitate sau lipsa de activitate deoarece pana la acea varsta, munca a adus satisfactiile si securitatea materiala de care a fost nevoie pentru familie. Acum doar ar trebui sa stie sa se bucure de beneficiul capatat anterior. Insa nu mereu se intampla asta;
• Menopauza, care inseamna atat schimbari biologice cat si psihologice. Lipsa de valoare, de semnificatie, teama de imbatranire;
• Sentimente de inutilitate sau sindromul cuibului gol – copiii care au crescut si s-au indepartat, sotul tolerant cu schimbarile fizice dar la care focul pasiunii se stinge usor, planuri de afaceri in cursul lor deoarece au fost intreprinse de mai mult timp si nu mai solicita implicare activa, etc.;
• Lipsa de directie datorata in special plecarii copiilor pot impinge adesea o femeie sa intre in criza. Unele femei pot simti o nevoie acuta de a-si recastiga tineretea , isi vor cauta alte moduri de a se imbraca, de a petrece timpul , de a se comporta parca regresand in maturitate, altele se vor afunda in singuratate fara a gasi un sens potrivit pentru aceasta etapa de varsta, altele vor avea accese de furie din ce in ce mai des fata de sot, sau se vor alimenta conflicte in relatie, etc.;
• Etapele crizei varstei a doua sunt asemanatoare pierderii sau doliului si anume: soc, negare, depresie, furie, acceptare. Oricine trece printr-o astfel de criza se va confrunta cu schimbari psihologice care vor avea un rezultat pozitiv sau un rezultat negativ. Orice criza poate reprezenta o oportunitate de crestere, insa trebuie privita ca atare. Depinde de noi insine si de partenerul de viata sa intelegem acest lucru si pentru a folosi schimbarile in beneficiu, a face aceasta calatorie cat mai confortabila, fara consecinte negative.

Citeste si Varstele sexului

Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog