Gelozia este o dovada de iubire?

„Iubirea priveste prin telescop, gelozia prin microscop”, spunea umoristul Henry Wheeler Shaw.

Aspiram cu totii la iubirea cea mai pura, dezinteresata si neconditionata si incercam sa reprimam gelozia care devoreaza iubirea si ii distruge cele mai importante calitati, libertatea si increderea. Si totusi, ai fost vreodata gelos? Ai simtit coltii ascutiti ai geloziei? Nu degeaba i se mai spune, de catre psihologi, monstrul cu ochi verzi. Este un sentiment firesc, ca si invidia, teama sau mania, pe care fiecare dintre noi l-am experimentat  in situatii diferite de viata, nu doar intr-o relatie amoroasa.

Ce este gelozia?

Gelozia este o emotie negativa, un amestec de furie, durere si tradare pe care le simti atunci cand o relatie plina de semnificatii pentru tine este amenintata. Amenintarea este caracteristica principala a geloziei. Un rival intervine, atenteaza la pozitia privilegiata pe care tu o aveai in cadrul relatiei si iti semnaleaza faptul ca este momentul sa actionezi si sa salvezi ceea ce este valoros pentru tine. Psihologia evolutionista spune ca gelozia este o emotie adaptativa, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Fiecare sex a fost programat genetic pentru a supravietui. Barbatul era responsabil cu raspandirea genelelor prin diferite imperecheri, iar femeia trebuia sa aiba grija de copii, de casa si sa ofere stabilitate barbatului. Ambii sunt gelosi, doar ca motivele sunt diferite. Pentru un barbat, infidelitatea sexuala a femeii este un puternic motiv de gelozie, deoarece ar putea creste un copil care nu este al lui, iar pentru femeie, infidelitatea emotionala este cea mai dureroasa, deoarece asta ar insemna sa fie parasita si sa isi creasca singura copiii. Acest lucru se intampla in trecut, cand femeile nu se puteau intretine singure, dar mintea noastra pastreaza inca vestigiile acelor vremuri.
Cercetatorii au incercat sa identifice un „centru al geloziei” si au sugerat ca acest sentiment ar putea avea originea in stanga cortexului prefrontal al creierului, zona care este responsabila si cu rusinea. Ar mai fi implicat si sistemul dopaminergic asociat cu fericirea sau cu recompensa.

Este posibil sa iubesti fara sa simti nici o urma de gelozie?

Este cineva atat de generos, incat sa iubeasca fara sa pretinda fidelitate? Imagineaza-ti situatia in care iubitul tau devine curtenitor, zambitor in prezenta altei femei, care este si ea complice la acest joc al seductiei. Ma gandesc ca un sambure de gelozie incolteste in inima ta si nu o poftesti politicos la tine acasa sa faceti un „menage a trois”. Aceasta este gelozia obiectiva, ancorata in realitate, in care partenerul se departeaza de tine si se indreapta spre altcineva. In limite normale, poate consolida o relatie, deoarece te determina sa lupti pentru ceea ce ai si sa nu consideri ca totul ti se cuvine. Intensitatea geloziei nu depinde doar de situatia reala, ci si de este interpretarile noastre, care sunt generate la randul lor de sensibilitatea la respingere si, mai ales, de stima de sine. Studiile arata ca persoanele cu o stima de sine scazuta interpreteaza exagerat semnalele din exterior si incep sa construiasca scenarii la stimuli inofensivi. Un dram de gelozie este bine-venit, insa gelozia feroce este periculoasa. Ea activeaza agresivitatea si stim cu totii cate crime pasionale s-au comis din gelozie. Ca orice alta emotie, gelozia este naturala si trebuie acceptata, dar nu si manifestarile ei. Gelozia este asociata, in mod nefiresc, cu scenele, acuzele, scandalul in public si lipsa oricarui control asupra impulsurilor. Aceste comportamente lipsite de ratiune ne indeparteaza de spiritul iubirii, acela de a-ti dori ca omul iubit sa fie doar al tau.

Text: Psiholog Dana Comanescu