Cum trebuie să ne comportăm cu copiii cu deficienţe
Copiii speciali sunt din păcate tratați destul de urât în societatea noastră. Unii sunt evitați, alții tratați cu o milă exagerată, iau unii chiar sunt hărțuiți. Aceștia și părinții lor nu își doresc decât să fie integrați în societate la fel ca toți ceilalți coplași.
Cum explicăm copiilor noștri de ce unii sunt diferiți?
În timp ce unele dizabilități sunt la vedere, altele sunt mentale, iar asta e și mai greu de explicat pentru copiii mici. Începem prin a le spune că boala acelor copii nu înseamnă că nu se pot juca, nu pot râde, nu pot avea prieteni, ci doar că ei au alte metode de a se descurca la activitățile pe care copiii neuro tipici le pot face cu ușurință.
Corect e pentru toată lumea ca discuțiile edificatoare să fie făcute din timp, cu ajutorul cărților, ale imaginilor ce pot fi găsite în mediul online, pentru că este destul de greu pentru un copil care știe că are un handicap să fie martorul unor astfel de explicații. În continuare, normal e ca cei mici să nu se uite la ei cu milă, ci cu o curiozitate specifică copiilor, iar prietenia acestora să nu fie una forțată, impusă de părinți, ci una bazată pe pasiuni comune și pe prietenie autentică. 
În cazul handicapurilor locomotorii, în funcție de vârstă, putem folosi explicații de tipul: ”Cum tu te-ai nascut cu piciorușele drepte, el s-a nascut cu ele în altă poziție” asta pentru a înțelege că nu e vina copilului pentru cum se naște. Mai greu este în cazul deficiențelor intelectuale sau a tuburărilor comportamentale pentru că acestea nu se văd, iar manifestările sunt foarte variate, dar putem să le explicăm copiilor noștri că aceia sunt copilași speciali care au nevoie de puțină răbdare pentru a putea găsi jocul pe care să îl poată juca impreună.
De ce unii sunt răutăcioși cu copiii cu CES?
Copiii cu cerințe educaționale speciale sunt copii care au nevoie de metode de lucru personalizate pentru a înțelege ceea ce li se predă, iar unii copii primesc de acasă un model foarte nociv de comportament toxic care le arată că trebuie sau e normal să râdă de copiii care nu se ridică la performanța academică dictată de societate.
Copiii râd de ceea ce nu înțeleg, de oamenii vulnerabili pentru că nu li s-au dat modele corecte de empatie, de respect pentru orice om diferit. De câte ori sunteți martori la un astfel de comportament, interveniți cu fermitate, dar folosind explicații blânde, umane.
Cum îi integrăm în activitățile copiilor?
O parte din activitățile pe care copiii tipici de desfășoară pot prezenta dificultate pentru cei cu deficiențe, așa că îi putem ghida către activități pe care le pot face împreună. Nu trebuie să fie ceva extrem de complex sau să avem nevoie de materiale scumpe, dar îi putem include, iar asta e tot ce își doresc.
Secretul pentru a îi ajuta să facă parte din grup e să nu simtă că alegerile sunt făcute doar pentru el, ci totul e pentru distracția garantată a întregului grup.
Cum relaționăm cu părinții acestor copii?
Suntem tentați cu toții să ne concentrăm asupra copiilor, când de cele mai multe ori, părinții acestora tânjesc cu disperare spre socializare, spre aparteneța la un grup și își doresc să discute despre problemuțe de zi cu zi, nu doar despre diagnostice și tratamente.
Nu îi evitați doar pentru că nu știți cum să îi abordați. Doar stați lângă ei, așteptați ca ei să facă primul pas și… ascultați. O să descoperiți oameni care trec prin multe, iar faptul că sunt și ei ascultați, oferă alinare și o senzație plăcută de calmitate.
