Cum integrăm copiii cu nevoi speciale
Nevoile copiilor cu cerințe educaționale speciale au început să fie luate în considerare la adevărata lor importanță, iar oamenii au început să iasă din norul de ignoranță și să se intereseze despre cum să îi ajute pe acesti copilași afectați nu doar în cercurile de specialiști, ci și în cazul oamenilor de rând.
Cum ne pregătim copiii pentru interacțiunea cu cei cu CES?
Avem datoria de a ne pregăti copiii încă de la primele discuții în ceea ce privește diversitatea speciei umane. Unii au pielea de altă culoare, alții au părul diferit, unora le lipsesc membre, alții folosesc cărucior pentru a se deplasa, iar unii au comportament pe care noi îl considerăm atipic. Asta nu înseamnă că trebuie să îi evităm, sau mai rău să îi jicnim, dar copilașii fac asta pentru că tot ce e diferit îi pun în situația de a nu știi cum să reacționeze.
Există pe piață multe cărți care le ilustrează frumos micuților diferențele dintre oameni, iar cititul lor încă de mici reprezintă o metodă foarte la îndemână pentru a discuta despre aceste cazuri. Mai departe, reacția părinților la vederea copiilor cu cerințe speciale reprezintă modelul cel mai relevant pentru propriul copil.
Copiii sunt curioși din fire, așa ca nici nu trebuie să le distragem atenția, dar nici să dramatizăm tot ceea ce văd. Iar cel mai important, nu spunem despre copiii cu nevoi diferite că sunt bolnavi, ci le spunem că sunt speciali.
Cum răspundem întrebărilor stânjenitoare?
Filtrul social al copiilor se rafinează foarte târziu, așa că nu doar odată copiii spun sau fac lucruri ce nu sunt acceptate din punct de vedere al etichetei sociale. Nu o fac din răutate sau ignoranță, ci o fac pentru că curiozitatea îi împinge.
În situația în care copilul întreabă ceva de genul: ”De ce copilul face așa?” răspunsul care să satisfacă curiozitatea, dar să nu fie nici ofensator este ” Pentru că este un copil special, care prin comportamentul acela, el se liniștește”.
De asemenea, este foarte important să îi încurajăm să intre în contact cu ei, să discute, să se joace, pentru că de cele mai multe ori sunt evitați, iar prin joacă și interacțiune frecvente, își dezvoltă la rândul lor abilitățile sociale necesare integrării eficiente.
Cum le vorbim copiilor afectați?
Avem tendința să îi supra protejăm pe copiii cu nevoi speciale și să îi tratam total diferit. E drept că nevoile lor sunt mai mari, dar comportamentul diferențiat îi poate face pe ceilalți să fie geloși și să se răzbune. De asemenea, majoritarea copiilor cu CES se simt stânjeniți când li se vorbește ca și cum ar fi bolnavi.
În cazul interacțiunii cu copiii cu nevoi speciale, comunicați la nivelul lor, folosiți fraze clare, fără noțiuni abstracte și fiți cât se poate de receptivi la ceea ce încearcă să transmită. Uneori limbajul e greoi, dar ideile sunt bune, alteori e invers, dar atitudinea interlocutorului trebuie să fie la fel de binevoitoare.
Îi putem ajuta pe părinții acestora cumva?
Părinții copiilor cu cerințe speciale au nevoie de susținerea noastră în aceeași măsură ca ai lor copii. Își concentrează toată atenția asupra terapiilor, asupra comentariilor neplăcute ale celorlalți, iar grija sporită pentru copii lor le consumă orice fărâmă de timp personal. Când interacționați cu aceștia, ascultați atunci când vă povestesc despre provocările prin care trec, fără a da sfaturi necerute, cu atenție și înțelegere și încercați să nu intrați în prea multe detalii legate de diagnosticul copilului dacă e clar că părintele a discutat de prea multe ori despre asta și deja nu mai vrea. Uneori simplele discuții despre treburi gospodărești sau ce se mai întâmplă în jurul nostru sunt mai benefice decât cazuistică.
De asemenea, evitați cu tărie să spuneți cum procedați dumneavoastră cu copiii, pentru că fiecare diagnostic are caracteristicile lui, pentru care sfaturile noastre sunt inutile și cauzează frustrare.
