Barbatii si maturitatea

In mod curent se spune ca barbatii ar fi mai imaturi decat femeile. Femeile adesea isi critica partenerii pentru infantilismul lor, pentru nesiguranta sau maniera iresponsabila cu care abordeaza grijile sau nevoile familiei. Infantilismul este dat de prezenta trasaturilor copilaresti la varsta adulta, manifestate prin judecata sau gandire imatura,  anumite capricii,  jocuri sau rasfaturi specifice copilariei, cat si instabilitatea emotionala evidenta in relationarea interpersonala. Aceasta prelungire a copilariei isi pune amprenta asupra autonomiei personale, in sensul ca persoana evidentiaza anumite evitari in ce priveste luarea unor decizii sau asumarea unor responsabilitati, specifice varstei adulte. Nu putem spune ca aceste trasaturi sunt specifice genului masculin. Atat la barbati cat si la femei putem intalni trasaturi infantile; ceea ce putem spune cu o mai mare certitudine este ca varsta maturizarii la barbati este mai mare decat la femei. Studiile arata ca varsta maturizarii la barbati este aproximativ 40 de ani iar la femei 30 de ani, ceea ce face simtita diferenta de perceptie si asumare de rol social in functie de varsta si gen. De aceea multe dintre femei releva despre parteneri ca „se comporta ca niste copii”, ele fiind nevoite sa ia cele mai grele decizii in ceea ce priveste viata de cuplu. Pe de alta parte, un numar semnificativ de femei sunt multumite de acest comportament al partenerului, vazandu-l ca pe un aspect important in mentinerea unei relatii amuzante si al unui tonus pozitiv.

Cum putem recunoaste imaturitatea masculina?

–   obiceiul de a conduce cu viteza masina, de a se lua la intrecere, de a-si etala fizicul, muschii, de a vorbi tare, de a face glume cand nu este cazul, de a se juca jocuri video alaturi de copii, de a asculta muzica cu volum tare, de a consuma alimente fast-food fara a se abtine, de a se lauda de unii singuri, etc.
–   comportamente de evitare a cititului, evitare a ascultarii celuilalat, incapacitatea de a purta o discutie in detaliu despre un subiect, abordarea cu superficialitate a discutiilor in cuplu, cheltuieli pe obiecte nefolositoare sau pe jocuri video, manusi box, skateboard, etc.
–   legatura stransa cu mama, chiar si dupa casatorie, apelul des catre aceasta pentru satisfacerea unor nevoi ce tin de gospodarie: calcatul rufelor sau gatit, fara a constientiza palierele diferentiate intre mama si sotie; tendinta de a asocia sotia ca fiind egala mamei.
–   schimbarea frecventa a locurilor de munca.
–   dorinta de a avea o femeie matura alaturi, insa incapacitatea de a o aprecia atunci cand o intalneste;
–   incapacitatea de a face distinctie intre femeile din jurul sau; incapacitatea de a analiza, de a cunoaste, de a descoperi, de a se atasa, de a-si construi o relatie stabila si de durata;
–   credinta intr-o implinire usor de realizat, lipsita de eforturi, cu satisfactii imediate;

Psihologii incadreaza infantilismul, drept rezultat al unor conflicte din copilarie si neputintei ulterioare de a le rezolva in mod corect, astfel incat tensiunile intrapsihice sa dispara si sa fie gasit un mod constructiv de iesire din situatie si de dezvoltare personala armonioasa. Este o neputinta de a depasi aceste tendinte copilaresti, capatate prin intermediul unor erori de educatie din copilarie. Uneori infantilismul masculin conduce catre unele dependente – de alcool, droguri sau video, pornografie, etc. Maturizarea si depasirea schemelor infantile timpurii, pot fi greu de obtinut uneori. Terapia poate ajuta a se ajunge la constiinta de sine, la depasirea resentimentelor, la a capata sensul unor valori, la integrarea personalitatii si la o constientizare deplina.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala