Vaginoza bacteriană: factori de risc, diagnostic și tratament

Vaginoza bacteriană este acel tip de inflamație cauzată de creșterea excesivă a bacteriilor care se găsesc în mod natural în vagin și care perturbă echilibrul natural. Iar toate femeile aflate în anii lor activi din punct de vedere sexual au predispozitie de a manifesta vaginoza bacteriană. Partea și mai neplăcută este că poate afecta femeile de orice vârstă. Cauzele care duc la vaginoză bacteriană nu sunt complet înțelese, însă unele comportamente, precum sexul neprotejat sau dușurile frecvente, pot crește riscul.

Ce este vaginoza bacteriană?

Vaginoza bacteriană este o afecțiune cauzată de modificări ale cantității anumitor tipuri de bacterii din vagin. Este obișnuită și orice femeie poate să o aibă. Însă nu trebuie să prezinte motive mari de îngrijorare. Se poate trata teoretic ușor prin medicamente recomandate de medic. Totodată, dacă este lăsată netratată, poate crește riscul de infecții cu transmitere sexuală și poate cauza probleme în timpul sarcinii.

Vaginoza bacteriană: cauze și factori de risc

De regulă, la nivelul vaginului, bacteriile „bune” (lactobacili) sunt mai multe decât bacteriile „rele” (anaerobe). Iar dacă sunt prea multe bacterii anaerobe, ele perturbă echilibrul natural al microorganismelor din vagin și provoacă vaginoză bacteriană.

Factorii de risc pentru vaginoza bacteriană includ:

A avea un nou partener sau mai mulți parteneri sexuali: chiar dacă medicii nu înțeleg pe deplin legătura dintre activitatea sexuală și vaginoza bacteriană, afecțiunea apare mai des în acest caz. De asemenea, vaginoza bacteriană apare, de asemenea, frecvent și în cazul femeilor care au ca partener alte femei.

Dușuri frecvente: prea multe dușuri poate produce modificări în echilibrul natural al zonei intime. Așa se poate provoca o creștere excesivă a bacteriilor anaerobe, fapt ce va duce la vaginoză bacteriană.

Lipsa naturală a lactobacililor: dacă nu se produc destule bacterii “bune”, este mai probabil să se dezvolte vaginoza bacteriană.

Diagnosticul de vaginoză bacteriană

Este necesară o programare la medicul specialist dacă:

• Există scurgeri vaginale asociate cu miros sau febră.
• Se manifestă infecții vaginale, dar culoarea și consistența scurgerilor par diferite de fiecare dată.

Pentru a diagnostica vaginoza bacteriană, medicul poate cere:

• Informații despre istoricul medical al pacientei, despre orice infecții vaginale anterioare sau infecții cu transmitere sexuală.
• Examen pelvian: examinarea zonei intime pentru a verifica dacă există semne de infecție și pentru a verifica organele pelvine pentru semne care ar putea indica o boală.
• Probă de secreții vaginale: pentru a verifica dacă există o creștere excesivă a bacteriilor anaerobe în flora vaginală.
• Testarea pH-ul vaginal: se poate verifica aciditatea vaginului prin plasarea unei benzi de testare a pH-ului în vagin. Iar un pH vaginal de 4,5 sau mai mare este semn al vaginozei bacteriene.

Vaginoza bacteriană – opțiuni de tratament

Pentru a trata vaginoza bacteriană, medicul specialist poate prescrie antibiotice – medicamente sub formă de pastilă, ce se pot administra pe cale orală, dar și tratament de tip gel topic sau cremă ce se folosesc local.

De regulă, este nevoie de cel puțin trei zile de tratament pentru a semnala unele ameliorări. Însă cel mai bine este ca medicamentul, crema sau gelul să fie administrat cât este prescris de specialist – chiar dacă simptomele dispar. Oprirea timpurie a tratamentului poate crește riscul de recidivă.

Și tocmai în ciuda tratamentului, este posibil ca vaginoza bacteriană să reapară în decurs de 3 până la 12 luni. Cercetătorii analizează variantele de tratamente pentru vaginoza bacteriană recurentă.

O abordare care se crede că ar ajuta în acest caz este terapia prin care se încearcă creșterea numărul de lactobacili din vagin prin consumul anumitor tipuri de iaurt sau alte alimente care conțin bacterii “bune”. Astfel, s-ar restabili un mediu vaginal echilibrat.

În timp ce cercetările actuale arată că ar putea exista unele beneficii ale terapiei cu probiotice, sunt necesare mai multe cercetări pe acest subiect.

Însă, ca în cazul oricărei afecțiuni, cea mai bună este prevenția. Și pentru a preveni vaginoza bacteriană trebuie:

• minimizată iritația vaginală, prin utilizarea unui tip de săpun bland, fără deodorant, dar și a tampoanelor fără parfum.
• evitate infecțiile cu transmitere sexuală, prin folosirea prezervativului, limitarea numărul de parteneri sau chiar frecventa actului sexual pentru a minimiza riscul unei astfel de infecții.
• să nu exagerăm cu dușurile: vaginul nu necesită metode de curățare specială, în afară de o igienă normală în zona intimă; dușurile frecvente perturbă echilibrul vaginal și pot favoriza riscul unor infecții vaginale, fără să ajute în ameliorarea sau tratarea lor.

Complicațiile vaginozei bacteriene netratate

Uneori, vaginoza bacteriană poate să dispară și fără tratament. Cu toate acestea, tratamentul poate ajuta la evitarea riscului crescut de apariție a unor riscuri grave pentru sănătate asociate cu această afecțiune, inclusiv Infecția cu virusul HIV, dar și alte boli cu transmitere sexuală, cum ar fi virusul herpes simplex, chlamydia și gonoreea. Aceste bacterii pot provoca boli inflamatorii pelvine, care pot îngreuna conceperea unui copil în viitor.

Și chiar dacă vaginoza bacteriană nu provoacă, de regulă, complicații, trebuie știut că poate duce și la:

• Risc de infecție după o intervenție chirurgicală ginecologică: a avea vaginoză bacteriană poate crește riscul de a dezvolta o infecție post-chirurgicală după proceduri precum histerectomia sau dilatarea și chiuretajul.
• Boală inflamatorie pelvină: vaginoza bacteriană poate provoca uneori această infecție a uterului și a trompelor uterine care poate crește riscul de infertilitate.
• Nașterea premature: la femeile însărcinate, vaginoza bacteriană este legată de nașteri premature și de copii cu greutate mică la naștere.

Totodată, este bine de știut și că odată ce se stabilește diagnosticul, partenerul masculin nu va fi nevoit să urmeze tratamentul. Dar dacă este vorba de un partener de sex feminin, este posibil să fie nevoie de o vizită la medic și, eventual, de tratament.