Tulburarea de personalitate borderline

Tulburarea de personalitate borderline este intalnita indeosebi la persoanele cu varsta peste 18 ani, elementul esential al tulburarii de personalitate borderline  constituindu-l un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, a imaginii de sine si a afectelor si impulsivitate marcata.

 

 

 

Caracteristici generale privind patologia tulburarii borderline

Tulburarea implica in mod tipic niveluri neobisnuite de  instabilitate emotionala, gandire „in alb si negru” sau gandire de tip extrem (ca mecanism de aparare); relatii interpersonale, imagine de sine, identitate ?i comportament haotice si instabile, precum si o tulburare a sensului sinelui. In cazuri extreme, tulburarea la nivel de sens al sinelui poate conduce la perioade de disociere. Aceste tulburari pot avea un impact negativ disfunctional asupra relatiilor personale, sociale, colegiale si nu numai.

 

Criteriile de diagnostic pentru personalitatea borderline

Conform DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), criteriile de diagnostic pentru personalitatea borderline sunt:
–teama constanta de abandon;
-un pattern de relatii instabile si intense;
-perturbarea identitatii,
-impulsivitatea;
-comportamentul suicidar sau de automutilare;
-instabilitatea afectiva;
-angoasa;
-furia intensa si inadecvata; 
-ideatie paranoida tranzitorie sau simptome disociative.

 

Caracteristici ale comportamentului sexual in tulburarea de personalitate borderline – evidentiate in literatura de specialitate

Rapoarte de caz, impresii clinice sau investigatii empirice evidentiaza caracteristici ale comportamentului sexual la persoanele cu tulburare borderline, in ceea ce priveste susceptibilitatea crescuta in zona preocuparilor sexuale, expunere sexuala mai devreme decat media populatiei, angajarea in relatii sexuale ocazionale, raportarea unui numar mare de diferiti parteneri sexuali precum si promiscuitate si angajarea in experiente homosexuale sau de alta natura sexuala. In plus, aceste persoane prezinta un numar mai mare de comportamente sexuale de risc ridicat, o probabilitate mare in zona violurilor si probabilitate mare in zona bolilor cu transmitere sexuala. In general, temele psihologice legate de comportamentul sexual in tulburarea de personalitate borderline imbraca forme de impulsivitate si victimizare.
Paul Hoch si Philip Polatin (1949) au descris un grup de pacienti care, in conformitate cu criteriile contemporane de incadrare in diagnostic cu BPD si in urma observatiilor de specialitate, au subliniat fenomenul de „pan-sexuality”(sexualitate atotcuprinzatoare), care se refera la prezenta promiscuitatii, „practici sexuale perverse polimorfe”, si la ezitarile heterosexual/homosexual. In general, este considerat un termen mai cuprinzator decat bisexual, deoarece aceasta categorie nu se percepe a se incadra in categoriile de gen si poate include atractie sexuala pentru mai mult de doua sexe, inclusiv pentru transsexuali sau intersexuali. Termenul dateaza din 1917 si a fost creditat de Sigmund Freud, care il definea ca „intrepatrunderea tuturor conduitelor si experientelor cu emotiile sexuale”.

 

Instinctul sexual joaca rolul principal in orice activitate umana, mentala sau fizica.

Gutheil (1989), descriind conceptul de „limita”, concept folosit indeosebi in descrierea relatiei pacient-terapeut, il extinde in zona pacientilor cu tulburare de personalitate borderline, despre care spune ca tind sa aiba dificultati cu propriile lor limite personale, implicit cu limitele impuse de relatia psihoterapeutica, caracterizandu-i un asa-numit comportament de actorie sexuala. Prevenirea unor astfel de incidente nocive, de atractie intre pacient si psihoterapeut, revine intotdeauna in responsabilitatea terapeutului, prin mentinerea rolului in incercarea de a ajuta un pacient in dificultatile sale psihologice si a avea grija la tendinta acestuia de a-si folosi farmecul personal in diverse situatii (ca de exemplu, sub pretextul de a multumi terapeutului, pacientul il imbratiseaza sau doreste sa il sarute).

J.W.Hull (1991) arata intr-un studiu ca aproape jumatate din pacientele sale diagnosticate cu BPD au intrat impulsiv in relatii sexuale cu diferiti parteneri si se angajasera in relatii sexuale ocazionale, un procent semnificativ pentru criteriile de diagnostic privind instabilitatea afectiva si relatiile instabile.

H.Lavan si J.G.Johnson (2002) au explorat relatiile dintre trasaturile patologice si comportamentele de risc ridicat la adolescenti. Ei au intreprins un studiu pe un esantion reprezentativ de adolescenti si au investigat numarul de parteneri sexuali in ultimul an, durata relatiei, precum si utilizarea sau nu a metodelor contraceptive. Studiul a evidentiat asocierea intre nivelul general al simptomelor tulburarii BPD si un comportament sexual cu risc ridicat. Alte studii in aceasta zona au evidentiat asocierea BPD cu abuzul de substanta si cu prevalenta bolilor cu transmitere sexuala, din cauza practicii sexului neprotejat, cu mai multi parteneri.
Dincolo de aceste studii clinice, care se refera la persoane diagnosticate cu BPD si care prezinta trasaturi accentuate ale tulburarii, personalitatile borderline detin un farmec aparte, au o alura fermecatoare, femeile emanand impulsuri irezistibile pentru unii barbati, acestia fiind atrasi de intensitatea pasiunii erotice, instinctualitatea fara limite emotionale sau fizice, chiar imbinata cu nevoia de asigurare si reasigurare continua pentru a alunga teama de abandon.

 

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala