Transsexualitatea – o problema psihologica?
Termenul „transsexualitate” a intrat in uzul profesionistilor si al publicului in anii ’50, definind o persoana care prezinta anatomic un sex neconform cu identitatea personala si a rolului de gen asumat. Mai tarziu, profesionistii au utilizat termenul de „Gender Dysphoria Syndrome” (sindrom disforic de gen) in incercarea de a defini prezenta unei probleme de gen. In anii ’80, este introdusa „transsexualitatea” in DSM III (Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders, elaborat de Asociatia Psihiatrica Americana), iar in anii ’90, odata cu DSM IV, este redefinita ca Gender Identity Disorder (tulburare de identitate de gen).
Noul DSM V (Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders), care este aproape de finalul revizuirilor si se pregateste sa apara in primavara anului 2014, are in vedere unele modificari in ceea ce priveste incadrarea identitatii de gen ca tulburare, eliminand sintagma „tulburare de identitate de gen”, mult timp considerata stigmatizare de catre specialistii de sanatate mintala cat si de minoritatile sexuale, diagnosticul vechi insemnand ca o persoana care avea o credinta legata de faptul ca este femeie (barbat) era considerata bolnava mintal. Manualul ce se pregateste a aparea in curand se refera la disforie de gen, incongruenta de gen, concentrand atentia doar pe cei care se simt in dificultate prin prisma identitatii lor de gen. Specialistii care au initiat aceasta modificare consimt totusi punctele de vedere clinice si incadrarea pe criterii de diagnostic, dar reduc cantitatea de stigmatizare care a existat inainte.
In 1973, au fost eliminate criteriile de diagnostic ce incadrau homosexualitatea, acest lucru conducand la schimbarea perceptiei opiniei publice despre aceasta minoritate. Disforia de gen, cum va fi prevazuta in noul manual psihiatric, este un diagnostic ce asigura totusi nevoile de accesare a suportului medical, luandu-se in considerare nevoile de consiliere sau psihoterapie ale acestor persoane ce trec prin schimbari hormonale sau dezechilibre emotionale asociate acestor schimbari.
Transsexualitatea este definita de sentimente puternice, persistente de identificare cu sexul opus si disconfort cu propriul sex; persoanele cu aceasta tulburare doresc sa aiba sexul opus, sa se imbrace si sa foloseasca manierele asociate celuilalt sex.
Problemele de identitate se pot manifesta intr-o varietate de moduri. Unele persoane cu organe genitale normale si caracteristici sexuale secundare de alt gen se identifica mai mult cu celalalt sex. Unele se pot imbraca in rochie, iar altele pot cauta o interventie chirurgicala de schimbare de sex. Altii se nasc cu organe genitale ambigue, care pot ridica probleme de identitate. Problemele psiho-sociale asociate se datoreaza faptului ca aceste persoane se izoleaza, au o stima de sine scazuta si abandoneaza frecvent activitatile scolare sau sociale, sfera preocuparilor lor extinzandu-se doar in jurul unor activitati care pot diminua suferinta de gen. Ele sunt preocupate de aspectul fizic si de modul de a trai in rolul de sex opus. Relatiile cu parintii, de asemenea, pot fi afectate serios. Unii barbati cu tulburare de identitate de gen recurg la autotratament cu hormoni, altii recurg la chirurgie, altii se angajeaza in acte de prostitutie, plasandu-se in zona de risc ridicat de infectare cu virusul imunodeficientei umane (HIV). La aceste persoane exista risc crescut de tentativa de suicid si tulburari legate de consumul de substanta. Copiii cu tulburare de identitate de gen pot asocia anxietatea de separare, anxietate generalizata sau depresii. Probabil ca modificarile din D.S.M. V vor avea rolul de a face ceva progrese in zona reducerii stigmatizarii sociale, dar si de a clarifica aspectele ce tin de zona patologiei.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
