Singur si fericit. Da, se poate!

Chiar daca mentalitatea vremurilor noastre s-a schimbat considerabil, inca se crede ca omul isi gaseste fericirea doar dupa ce se casatoreste si isi intemeiaza o familie. Desi asta este o realitate pentru majoritatea oamenilor, exista si exceptii! Unii oameni nu au nevoie de partener pentru a fi „completi”, iar asta face parte din normalitatea lor. Poate asta este o decizie de moment, poate deja se intampla de ani buni, ideea e ca nu trebuie sa ne socheze sau sa incercam cu disperare sa ii convingem contrariul, pentru ca, pana la urma, omul stie ce e cel mai bine pentru el.

Desi majoritatea studiilor sustin ca oamenii casatoriti sunt mai fericiti decat celibatarii, inca nu este clar daca casnicia in sine este cea care ne face fericiti sau sentimentul de apartenenta oferit de o relatie stabila. Ca in orice decizie majora din viata noastra, si casatoria este una ce trebuie analizata in profunzime: pe deoparte, casnicia poate preveni singuratatea si sa ofere stabilitate emotionala, pe de alta parte, in orice relatie pot aparea conflicte si astfel, unul sau ambii parteneri sa devina nefericiti, astfel, celibatul fiind solutia pentru toate „problemele”.

In plus, trebuie sa tinem cont de aspectul emanciparii femeii. In trecut, societatea nu ii permitea femeii sa se intretina singura, iar de cele mai multe ori, acestea trebuiau sa gaseasca un partener pentru a putea pleca din casa parintilor. Si asa, rolul acesteia era de casnica, iar putinele femei care reuseau sa gaseasca un job, castigau mult prea putin astfel incat sa isi permita o casa, cheltuielile de intretinere si poate si viata sociala activa. Acum, situatia este diferita: femeia nu mai are nevoie de barbat pentru a o intretine, aceasta avand ocazia sa castige cel putin la fel sau chiar mai mult decat orice barbat.

Acest lucru a diminuat din disperarea doamnelor de a gasi „barbatul ideal” pentru ca acum nu mai sunt presate financiar, dar presiunea sociala exista si deocamdata inca are putere. Barbatii in schimb, sunt lasati sa traiasca linistiti si abia dupa o varsta considerabila incep intrebarile stanjenitoare si glumele nesarate. De asemenea, acum relatiile se fac si se desfac cu o usurinta fantastica, iar asta ne permite sa experimentam pana cand gasim omul langa care sa dorim sa ne petrecem viata. De exemplu, in 1960 doar 10% din populatia Americii cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani era celibatara, dar acum numarul s-a dublat si inca este in crestere. Asta arata ca preocuparea de baza a tinerilor nu mai este intemeierea unei familii.

Psihologul Gwendolyn Seidman de la Universitatea Albright (SUA) a elaborat o serie de studii pe aceasta tema si a concluzionat ca tineretul zilelor noastre are mult mai multe oportunitati decat generatiile trecute: libertatea si posibilitatea financiara de a calatorii peste tot in lume cu o usurinta fantastica, posibilitatea de a urma cursurile mai multor facultati, in diverse domenii, dorinta de a creste ca individ pe plan personal.

De asemenea, in special in mediile urbane, intai se pune accent pe realizarea profesionala si financiara si abia apoi pe cele de cuplu sau personale. In mediul rural, situatia este putin diferita: tinerii sunt impinsi catre casnicie inca de la varste fragede, din cauza saraciei, a lipsei de cultura sau a lipsei de optiuni.

Persoanele celibatare nu trebuie privite cu compasiune pentru ca nu sunt defecte! Nu trebuie sa devina scopul nostru personal sa le gasim parteneri, din moment ce acestora le e bine singuri, putem in schimb sa ne bucuram pentru realizarile lor (pe orice plan) si sa evitam intrebarile stanjenitoare de tipul „Cand te asezi si tu la casa ta?” sau „Ce e in neregula cu tine de nu gasesti pe nimeni?”

Citeste si Ce trebuie sa stie o femeie singura

Text: Lupu Florentina-Natalia, consilier psihologic