Singuratatea in doi

Exista doua tipuri de singuratate, si anume: atunci cand suntem singuri, fara a avea niciun tip de relationare sociala, traim izolati, fara oportunitati de socializare; ca urmare a refuzului personal sau atunci cand simtim un sentiment de gol in interior, ne simtim neimpliniti, nefericiti, chiar si atunci cand suntem inconjurati de familie si prieteni. Multi dintre noi urasc ideea de singuratate. Persoanele din exterior percep singuratatea si alegerea de a fi singur ca pe o slabiciune, un dezavantaj, o incapacitate sau o pierdere. Insa, pentru unele persoane, acest lucru nu poate fi incadrat asa. Se intampla deseori sa ne afiliem unor grupuri de persoane sau sa cream legaturi cu oameni nepotriviti, doar pentru a alunga singuratatea. In acest caz, relationarile cu acestia nu aduc o influenta benefica, chiar daca, aparent, dorinta de a impartasi aceleasi pasiuni sau a lega prietenii este evidenta. Doar din politete sau din frica de a ramane singur, relatiile de prietenie sau afective nu vor starui. Dimpotriva, nu este deloc nepoliticos sa nu permitem altor persoane sa ne devina prieteni daca noi nu simtim acest lucru. Chiar daca suntem abordabili si prietenosi fata de ceilalti, avem propria personalitate care uneori nu se regaseste in contactul cu ceilalti. Exista limite, cenzuri si alegeri voluntare atunci cand lasam oamenii sa se apropie de viata personala, iar persoanelor care aleg sa fie singure nu le este frica de singuratate, ci sa fie alaturi de persoane nepotrivite. In acest caz, singuratatea este o alegere voluntara. Aceste persoane ajung sa isi aprecieze singuratatea si despartirea de relatiile nesanatoase, care includ, de fapt, persoane care nu sunt dispuse sa inteleaga sau sa respecte credintele, valorile, normele de viata ale celuilalt, chiar daca aparent le accepta.

Singuratatea devine o alegere pentru ca devine confortabila pentru o persoana cu o personalitate nevalidata de cei din jur sau care are un prag de sensibilitate mai mare de a simti o relatie autentica de prietenie si poate distinge prefacatoria, complezenta sau aparenta. Aceste persoane sunt in cautarea conexiunilor care le pot influenta pozitiv, care sa le ajute sa se dezvolte personal, si refuza sa petreaca timpul cu oameni care le-ar putea afecta sau prejudicia dezvoltarea personala. Teama de a fi singur este inlocuita, de fapt, de timpul alocat cu sine insusi pentru a afla mai multe despre cine este cu adevarat si ceea ce isi doreste sa faca, ajungand ca acest timp sa fie apreciat deoarece, implicand propria companie, s-au invatat lucruri noi, s-au dezvoltat resurse proprii, s-au gasit hobby-uri interesante, s-au explorat universuri de cunoastere.

Starea de singuratate in doi

Cu toate ca nu s-ar spune, sentimentul de singuratate poate aparea chiar si atunci cand doua persoane formeaza un cuplu. „Ma simt atat de singur” este, de fapt, unul dintre motivele de divort atunci cand un cuplu a experimentat mai multe probleme si a continuat sa mearga cu ele mai departe, crezand ca sunt in regula, pana cand sentimentul de singuratate a ajuns sa puna stapanire, sa ii paralizeze, sa ii enerveze chiar, constientizand efectele acesteia si simtind amaraciunea sau durerea asociata cu lipsa iubirii. In general, credem ca te simti singur atunci cand nu ai pe nimeni, insa acest sentiment poate aparea si la cuplurile care aparent sunt fericite pentru ca au tot ce le trebuie, insa rutina de zi cu zi ii face pe parteneri sa devina mai mult prieteni decat iubiti. La inceputul relatiei exista o fascinatie anume, iar partenerii nu isi observa unul altuia micile defecte, insa cu timpul, partenerii devin mult mai obiectivi si lucruri care inainte treceau neobservate pot deveni enervante sau chiar insuportabile. O alta cauza a singuratatii in cuplu este refugierea in munca sau socializarile separate ale partenerilor cu alti prieteni. Singuratatea in doi este asociata sentimentului ca, desi esti in relatie cu cineva, acea persoana nu te cunoaste, nu te intelege, nu este preocupata de relatie, ci mai mult de propriile interese.

Dar cum sa facem fata acestui sentiment?

In primul rand, trebuie sa recunoastem faptul ca ne simtim singuri. Probabil vom putea reusi sa supravietuim singuratatii fara a recunoaste, dar va dura destul de mult amagirea si vom simti ranile mai mult. Recunoaste ca te simti singur si apoi vei fi in stare sa gasesti o strategie pentru a iesi din aceasta stare suparatoare. Iesirea din aceasta situatie va deveni mai grava daca este lasata mai mult timp neobservata. Avem tendinta de a ignora micile semnale care ne transmit ca ceva nu este in regula, iar mai tarziu, resimtim direct efectele. Acest lucru se intampla deoarece lipseste comunicarea − comunicarea sincera, directa, deschisa −, o nevoie a oricarui cuplu. Uneori, lipsa comunicarii conduce la solutii exterioare si unele persoane aleg sa compenseze aceasta lipsa cautand pe altcineva. Aceasta alegere ofera pe moment o stare de bine, insa care nu are sanse de a se concretiza pe termen lung intr-o relatie stabila, poate distruge relatia de baza si, implicit, se poate pierde o persoana importanta din viata noastra sau familia.

Consilierea/psihoterapia de cuplu este o solutie in astfel de situatii, insa pentru a fi o solutie, ar trebui sa se apeleze din timp, sa se aloce timp pentru schimbari, iar cei doi sa constientizeze realitatea in care se afla si nevoia de restabilire a comunicarii, cat si nevoia de schimbare a comportamentului in cadrul relatiei.

Text: Ionela-Janina Sabou – psiholog