Cum ne aflam identitatea sexuala?

Identitatea sexuala este un proces particularizat de la un individ la altul si poate fi definit ca o inclinatie catre masculinitate sau feminitate. Isi are debutul in copilaria mica. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul incepe sa isi descopere propriul corp, sa isi recunoasca sexul, iar la varsta de 4 ani, el poate sa spuna clar daca este baietel sau fetita. Insa constiinta adevaratei identitati sexuale se realizeaza abia in adolescenta. Acest proces se construieste treptat sub influenta mai multor factori – biologici, educationali, psihosociali si culturali. Acesti factori fac referire la tipul de educatie oferit de parinti, stereotipurile culturale si modelele comportamentale cu care acesta intra in contact.

Formarea identitatii sexuale este influentata de climatul familial

Ca parinte, contribui in mod esential la stabilirea identitatii sexuale a copilului prin conturarea unui climat emotional sigur si stabil. Copilul are tendinta naturala de a imita parintele de acelasi sex, astfel ca tu devii un model pentru el. Tipul de atasament securizant pe care il construieste in relatia cu tine pune bazele dezvoltarii armonioase a vietii sexuale de mai tarziu. Ca sa il ajuti pe copil sa isi formeze identitatea sexuala, ii poti povesti despre diferentele dintre baieti si fete si care sunt activitatile specifice lor si il poti indruma in alegerea jucariilor potrivite sexului lui. Copilul poate sa manifeste tendinta de a se juca si cu jucarii ale sexului opus, dar ar fi bine sa nu facem din acest lucru o drama si sa nu il certam.

Tulburarile de identitate sexuala

Identitatea sexuala presupune sa stii carui sex ii apartii si sa ai constiinta faptului de a fi barbat sau femeie. Tulburarile de identitate sexuala apar ca o neconcordanta sau nepotrivire intre sexul atribuit si identitatea sexuala a persoanei respective. Astfel de probleme apar, deseori, la copiii din familii monoparentale, indiferent daca parintele absent este sau nu de acelasi sex cu al copilului. Chiar daca se identifica cu parintele de acelasi sex, el are nevoie de ambele modele parentale pentru a se dezvolta sanatos. Lipsa unui parinte poate fi compensata cu o alta figura masculina sau feminina din cadrul familiei sau din grupul de prieteni.

Copiii isi doresc sa „fie” celalalt sex. Fetele au un comportament „baietesc” care se manifesta prin aversiune fata de comportamentul feminin. Ele poarta haine barbatesti, au un anturaj alcatuit din baieti, practica sporturi dure, brutale si manifesta un dezinteres profund fata de tot ce este feminin. Baietii au un comportament efeminat, se simt bine in anturajul fetelor si spera sa devina femei cand vor creste mari. Aceste tipuri de tulburari apar mai frecvent la baieti, care resimt un puternic sentiment de inadecvare in legatura cu propriul sex atribuit.

Transsexualismul este o tulburare de identitate sexuala si se caracterizeaza printr-un sentiment autentic de disconfort in legatura cu sexul anatomic, transsexualii dorind sa il schimbe cu cel de sex opus. Aceste persoane solicita operatii chirurgicale de schimbare a sexului sperand ca, odata cu ele, viata lor sa intre in normalitate. Cercetatorii nu au clarificat deocamdata daca transsexualismul are sau nu o cauza biologica, rezultatul studiilor ridicand mai multe semne de intrebare decat raspunsuri. Este necesar ca parintii sa observe cat mai de timpuriu simptomele unor astfel de tulburari si sa intervina cu tact si, daca este cazul, cu o vizita la medicul de specialitate.

Text: Psiholog Dana Comanescu