Rahitismul la copii
Rahitismul carential este o afectiune dobandita, datorata carentei de vitamina D, care afecteaza metabolismul fosfocalcic; incidenta maxima este intre 3 si 6 luni, iar forma florida apare catre sfarsitul primului an de viata.
Termenul isi are originea in numele grecesc “rabis”, ce semnifica o afectiune a coloanei vertebrale (deoarece, deseori, manifestarile clinice ale bolii debuteaza la sugari cu deformarea coloanei vertebrale).
Cauzele cele mai frecvente sunt aplicarea incorecta sau incompleta a profilaxiei cu vitamina D:
– gradul crescut de poluare;
– expunerea insuficienta la soare;
– renuntarea la profilaxia cu vitamina D, dupa varsta de 1 an;
– regimuri alimentare dezechilibrate, cu exces de fainoase;
– variatiile individuale ale nevoilor de vitamina D, fara adaptarea dozei profilactice;
– mentinerea dozelor profilactice in conditiile aparitiei primelor semne de rahitism.
Forme de rahitism:
– rahitismul cu hipocalcemie;
– rahitismul hipofosfatemic;
– rahitismul vitamino-rezistent.
Vitamina D este principala sursa de combatere a rahitismului. Avem vitamina D2 prezenta sub actiunea razelor ultraviolete si vitamina D3, calciferolul, prezent la nivelul tegumentelor sub forma de provitamina. Sursele prin care copilul poate beneficia de vitamina D sunt: alimentatia (animala si vegetala), mai importante fiind ficatul de vita si de peste, galbenusul de ou, precum si modalitatea de expunere la razele ultraviolete (anotimpul si gradul de insorire al regiunii).
De asemenea, trebuie insistat asupra faptului ca laptele matern este net superior in prevenirea rahitismului din punct de vedere cantitativ (contine multa vitamina D) si calitativ (acesta contine mult calciu si fosfor optim pentru dezvoltarea oaselor).
Semnele clinice ale rahitismului la copii sunt evidentiate de:
– deficit de osificarea a matricei osoase;
– deformari sub forma boselor frontale;
– aplatizari occipitale;
– aparitia distrofiilor dentale;
– infundarea coastelor la nivelul muschiului diafragmatic;
– cifoza dorso-lombara;
Initierea tratamentului curativ presupune asocierea a cel putin doua semne clinice caracteristice. Investigatiile biologice se fac numai daca diagnosticul clinic este incert, daca exista semne clinice grave de rahitism sau avem lipsa de raspuns la doze uzuale de vitamina D. Se administreaza per os doze crescande de vitamina D, iar in formele grave se administreaza vitamina D injectabila.
Intoxicatia cu vitamina D poate produce:
– anorexie;
– hipertensiune;
– calcificari vasculare;
– insuficienta renala;
– constipatie;
– poliurie.
Este indicata prevenirea si corectarea deformarilor osoase prin cura heliomarina, masaj si gimnastica pasiva. Este indicata alimentatia naturala exclusiv in primele 6 luni; diversificarea corecta dupa 6 luni si administrarea medicamentoasa obligatorie de vitamina D 400-800ui/zi, de la varsta de 7 zile pana la 18 luni.
Sechelele pot sa apara in rahitismul carential netratat sau incorect tratat, fiind reprezentate de deformari scheletale ireversibile (genu varum, genu valgum, deformari toracice, cifoza lombara, deformari ale bazinului, nanism). In foarte multe cazuri, evolutia rahitismului carential este favorabila sub tratament.
Text: Dr.Anca Tapurica, medic pediatru