Masturbarea la copii NU trebuie privita ca un aspect tabu

Cand un parinte isi prinde copilul jucandu-se insistent cu urechile sale, in mod automat isi pune intrebari legate de o posibila infectie a urechii. Atunci cand un parinte isi prinde copilul in ipostaza de a se juca cu propriile organe sexuale, este cuprins dintr-o data de sentimente de anxietate, vina, panica si chiar furie. De ce avem aceste sentimente complexe si puternice, chiar daca stim ca si noi am avut astfel de experiente?

Majoritatea copiilor incep sa exploreze organele genitale cam pe la varsta de 2-3 ani, iar actul de masturbare poate incepe cam pe la varsta de 5-6 ani. Atunci cand vedem un baietel atingandu-si penisul in mod insistent, dorindu-si o erectie, sau o fetita miscandu-si soldurile in sus si jos pe o perna si ii surprindem o privire de sticla, ca si cand nu si-ar dori ca cineva sa o intrerupa din aceasta actiune care ii creeaza placere, incepem sa ne ingrijoram si chiar sa ne temem, de parca am avea de-a face cu ceva foarte periculos.

Desi intelegem ca este normal ca un copil sa isi doreasca sa-si exploreze propriul corp, sa invete despre el, cand invatarea devine un punct de evident interes (in sensul ca baietii vor sa se joace cu penisul, fetitele vor sa isi frece zona clitoridiana sau sa isi introduca un deget in vagin), suntem de-a dreptul alarmati.

Masturbarea in copilarie nu exista ca termen in totalitatea sensului, ci poate fi inlocuita cu stimulare sexuala insotita de fantezie sexuala sau de provocare, ceea ce ii creeaza copilului o incantare dezinvolta, o placere. Chiar daca isi ating sau se joaca cu mai multe zone ale corpului pentru ca se simt bine, copiii incep sa recunoasca faptul ca organele sexuale sunt mai speciale, mai interesante si mai distractive decat degetele de la picioare. Pentru unii copii, joaca si atingerea organelor sexuale devine un comportament de auto-consolare.

Ce este masturbarea?

Masturbarea este autostimularea organelor genitale pentru satisfactie si auto-confort. Copiii se pot freca cu o mana sau cu un obiect. Masturbarea este mai mult decat inspectia normala a organelor genitale, frecvent observate la copiii de 2-3 ani in timpul baii. Masturbarea poate aparea mai des la copil atunci cand este plictisit, somnoros sau este stresat. Masturbarea ocazionala este un comportament normal al multor copii mici si prescolari. Trecerea de la etapa de explorare a organelor sexuale la cresterea interesului fata de aceste zone poate insemna un pas, ei continuand sa se masturbeze pentru simplul fapt ca se simt bine. Alti copii reactioneaza prin acest mod la unele privatiuni sau pedepse. Masturbarea nu are cauze medicale. Masturbarea devine un comportament mai frecvent in perioada pubertatii ca raspuns la dezvoltarea fizica si, implicit, la cresterea valorii hormonale.

Masturbarea nu produce niciun prejudiciu fizic sau vreun anume pericol pentru organism. Se considera ca nu este anormala cu exceptia cazului cand se face in mod deliberat in locuri publice dupa varsta de 5-6 ani. Acest fapt nu inseamna ca acel copil va dezvolta un comportament sexual deviant, insa parintele trebuie sa isi indrepte atentia inspre educarea acestuia. Modul de a indrepta lucrurile nu trebuie sa fie exagerat, nici sa vina ca un repros sau acuzare, astfel incat copilul sa se simta vinovat ca a facut ceva rau, deoarece o astfel de interventie poate aduce daune emotionale si dezvolta sentimente de vinovatie, dificil de depasit cand va deveni adult.

Care este calea inteleapta pentru parinti de a aborda faza genitala la copii?

In primul rand, parintele trebuie sa permita copilului sa exploreze partile corpului fara sa intervina agresiv. Parintele are datoria de a invata copilul si de a-l orienta spre o sexualitate sanatoasa. Desigur, opiniile sunt impartite si sunt idei diferite cu privire la ceea ce inseamna sexualitatea sanatoasa. Diferentele apar in functie de pregatirea si interesul parintilor in acest domeniu, dar si de mediul in care au trait si s-au dezvoltat, cat si influentele mediului psiho-social asupra personalitatii fiecaruia. Oricare ar fi valorile, parintele va continua sa impartaseasca copilului din experienta sa de viata. Important este sa se transmita ca sexualitatea nu este ceva murdar, nici rusinos, nici rau, nici pacatos, iar acest comportament trebuie circumscris cu pastrarea liniilor de respect si comunicare deschisa. Cu cat se va interveni pentru a descuraja activ copilul din activitatile de explorare sau joc genital sau daca se va pedepsi sau restrictiona pentru masturbare, cu atat acest fapt va duce la rezistenta din partea acestuia, masturbarea devenind pentru el fructul interzis pe care va continua sa il caute pentru propria satisfactie si totodata sa il ascunda in mod rusinos, cu sanse de a dezvolta unele inhibitii sau tulburari de comportament mai tarziu in adolescenta. Comunicarea deschisa si respectul reciproc conduc la o indrumare eficienta.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala