Delia Peteu: „Am propria mea luptă cu infertilitatea, aşa că ştiu cum se trăieşte şi cum se simte”

„Misiunea mea ca (in)FERTILITY Coach este de a aduce sănătatea mintală și bunăstarea emoțională în centrul călătoriei spre maternitate”, asta își propune Delia Peteu în ceea ce privește lupta cu infertilitatea! Delia este navigator de infertilitate, iar pe înțelesul tuturor este femeia care la 46 de ani a devenit mamă, câștigând această lupta și cea care făcut un scop în a ajuta femeile să traverseze mai ușor această călătorie sinuoasă de dinaintea maternității. În acest interviu veți afla mai multe despre povestea Deliei dar și despre programul ei (in) FERTILITY Emoțional Empowerment care, după cum spune ea, „te ajută să descoperi secretul minții FERTILE”.

Care este rolul coach-ului în lupta cu infertilitatea?

Misiunea mea ca (in)FERTILITY Coach este de a aduce sănătatea mintală și bunăstarea emoțională în centrul călătoriei spre maternitate.

Promisiunea pe care o fac este aceea de a ajuta femeile/cuplurile ce se luptă cu infertilitatea să trăiască într-un mod cât mai satisfăcător, bineînțeles rămânând fideli dorinței de a avea un copil și în egală măsură sporindu-și șansele de a deveni părinți.

Această este misiunea și promisiunea mea, pentru că știu că impactul infertilității asupra vieții oamenilor este imens.

De ce este nevoie de sprijin emoțional în lupta cu infertilitatea?

Probabil știți deja că tratarea problemelor de fertilitate poate provoca o imensă durere emoțională. Atunci când te afli într-o călătorie dificilă spre fertilitate, lupta pentru a concepe și / sau a susține o sarcină sănătoasă poate afecta aproape toate celelalte aspecte ale vieții: relațiile cu prietenii, familia, părinții, socrii și chiar colegii de muncă, viața de acasă, căsnicia, viața sexuală, alimentele pe care îți dai voie să le mănânci, viitorul și planurile pe care simți că le poți face sau nu.

Rolul meu este de a ajuta la descurcarea acestui nod copleșitor pentru a identifica exact modul în care lupta pentru fertilitate afectează viața fiecăreia și a identifica acțiuni concrete pentru a păși din haos spre calm, din întuneric spre lumină și din încrâncenare spre speranță.

Ce este programul (in) FERTILITY Emoțional Empowerment?

Este un program de tip “intervenționist”, un mix de coaching, consiliere și tehnici de aliniere trup/minte ghidat de cineva care înțelege, ascultă și pe care se poate sprijini cu adevărat. Am propria mea luptă cu infertilitatea, așa că știu cum se trăiește și cum se simte.

Care este durata programului (in) FERTILITY Emoțional Empowerment?

Programul conține 8 sesiuni a 60 de minute, cu recurenţă săptămânală.

În doar 8 săptămâni vei prelua controlul călătoriei înspre sosirea unui copil în viața ta și nu vei mai fi tu cea controlată de această călătorie.

Ce condiții trebuie să îndeplinească cele care vor să participe la acest program?

Doar să își dorească să se întoarcă cu fața către ele și să se așeze în centrul călătoriei spre maternitate; pe ele și bunăstarea lor emoțională.

Ce sfat aveți pentru femeile care se jenează să discute despre problemele de infertilitate?

“Dragă mea femeie! Ești întruchiparea spiritului de sacrifiu, a limitei fără limite și a sensibilității transformată în puterea de a dărîma munții din loc. Pentru ce să îți fie jenă?”

Care ar fi un top al motivelor pentu care infertilitatea este considerată încă un subiect tabu?

Primul motiv care îmi vine în gând este rușinea de a nu fi în stare să procreăm. De la începuturile lumii, menirea femeii este să aducă copii pe lume și pe vremuri, dacă nu putea, era stigmatizată de societate, ca să nu mai spun că bărbatul chiar putea divorța de ea. De abia spre Evul Mediu s-a înțeles că și bărbațîi pot fi responsabili de infertilitatea unui cuplu. Eu personal cred că la bărbați este chiar mai greu de admis decât la femei; pentru că la ei se mai suprapune și un orgoliu cât Casă Poporului.

Pare că am rămas undeva prin Evul Mediu și ne mișcăm tare greu în zilele noastre, dar ne mișcăm și sper să eradicăm această rușine…în următorii 10 ani măcar.

Jena de a vorbi despre lucruri intime este un alt motiv pentru că da, într-adevăr este greu să vorbești despre ovare, ovocite, spermă, fecundare, sex și altele din categorie. Una  peste alta, însă, avem foarte mare noroc că trăim într-o era în care ‘’jenă’’ nu mai este la modă. Trebuie să profităm de asta, la modul constructiv și în limitele bunului simt. Ovarele și sperma nu sunt subiect de conversație la cafea dar cu siguranță poți discuta aceste detalii cu cele mai bune prietene.

Și nu în ultimul rând, vedem infertilitatea ca pe un eșec personal și cui îi place să vorbească despre eșec? Avem senzația despre corpul nostru că ne trădează și orice am face nu este bine. Sincer vă spun, îmi este greu să înțeleg senzația asta de eșec pe care o încercăm. Mă gândesc că cei care suferă de alte boli nu văd ca un eșec o lupta mai lungă cu boala. Și atunci noi de ce o facem?

Ce simte o persoană diagnosticată cu infertilitate?

Șoc, dezamăgire, disperare, vină, neputință, durere, nedreptate, rușine, izolare, singurătate, eșec, frică, nesiguranță. Dar și speranță. Multă speranță.

Când e prea târziu pentru a face un copil?

Prea târziul meu este diferit de prea târziul tău și de prea târziul ei. Așa că cine știe când este prea târziu?

Care sunt avantajele maternității după 40 de ani? Dar riscurile?

Bineînțeles că o să încep cu avantajele pentru că așa îmi place mie: să văd întâi partea plină a paharului.

• Până la ora asta, „ești trecută prin ciur și prin darmon”, să zic așa și știi că orice problemă are rezolvare.
• Tot până la ora asta, ar trebui să fi înțeles că o gândire pozitivă te ajută să fii echilibrată emoțional, adică să ai acea stare de bine care te ajută să fii relaxată. Tu ești relaxată și echilibrată, copilul este relaxat și echilibrat.
• Multe din prietene au devenit mame deja și se poate beneficia de exeperiența și ajutorul lor.
• Ai făcut deja tot ce era de făcut până la vârsta asta, așa că vei stă foarte liniștită și lipsită de frustari seară, acasă, cu copilul.
• Întinerești în loc să îmbătrânești și ai grijă de tine mai mult decât ai făcut-o vreodată.
• Studiile spun, nu eu, că femeile care dau naștere unui copil după 40 de ani trăiesc mai mult.
• Tot studiile arată că depresia post partum are o incidență foarte scăzută la femeile de peste 40 de ani.
• Stabilitatea financiară este un avantaj deloc de neglijat atunci când ai trecut de 40 de ani. Ai deja o carieră, ceva economii puse deoparte, o casă și nu trebuie să te mai zbați așa cum ai făcut-o la 20 sau la 30 de ani. Acum poți să dedici mai mult timp copilului tău.

Cât despre riscuri:

• Riscul de avort spontan sau oprirea sarcinii în evoluție există și este clar că din punct de vedere statistic îl întâlnim mai des la femeile de peste 40 de ani. Cu toate acestea, o monitorizare atentă a sarcinii ne ajută să diminuăm maxim acest risc.
• Diabetul gestataţional are o incidență mai mare la femeile de peste 40 de ani. Diabetul de sarcină crește riscul de a avea complicații legate de naștere, cum ar fi nașterea prematură.
• Pentru cele dintre noi care vor să nască natural, șansele de a putea nu sunt așa mari; de obicei se face cezariană.
• S-ar putea să nu mai ai energia de la 30 de ani dar sunt convinsă că experiența și organizarea pot compensa acest dezavantaj.
• Poate copilul tău nu te va avea lângă el atât de mult cât și-ar dori și ți-ai dori ca mama peste 40 de ani.

Știm că aveți propria poveste de luptă cu infertilitatea. Povestiți-ne câte ceva despre parcursul dumneavoastră!

Cu ce să încep oare?

În primul rând v-aș spune că mi-am dorit copil de când aveam 20 și ceva de ani și l-am avut când aveam 46 de ani. Ceva ani între cele două momente, dar a meritat așteptarea pentru că am primit cel mai dulce băiețel din lume, că de, fiecare cioara își vede puiul cel mai frumos.

Așa a fost să fie viața mea și am ajuns să îmi concentrez eforturile în direcția copilului mult dorit când aveam 43 de ani. Ani grei spre foarte grei, atât pentru că m-am luptat să-mi țin copilul în brațe dar și pentru că mi-am pierdut tatăl. Nu știu ce m-aș fi făcut fără suportul partenerului meu, al mamei mele și al prietenelor mele. Fără ei nu cred că aș fi ajuns la capăt de drum întreagă la cap.

Chiar zilele trecute mă gândeam că am la activ peste 350 de injecții în burtă; am pompat în mine hormoni peste hormoni și m-am luptat cu stările depresive provocate de tratamente și am căzut în genunchi de fiecare dată când vedeam doar o linie pe testul de sarcină. Și m-am ridicat de fiecare dată ca să o pot lua de la capăt.

Astăzi sunt mamă și îmi doresc din tot sufletul meu să aduc speranța tuturor femeilor care se lupta să aibă un copil și să le spun să nu uite niciodată că la capătul oricărui tunel există o ieșire. Există o lumină. Și până la urmă, probabil că s-a împlinit ce era bine și trebuia să se întâmple pentru mine, ca pentru fiecare dintre noi.