Hernia inghinala – cauze si simptome

Hernia este definita ca protruzia sau proiectia unui organ sau a unei parti de organ prin peretele abdominal ce, in mod normal, il contine.
Hernia poate fi congenitala sau dobandita, inghinala sau femurala. Hernia inghinala este mult mai frecventa decat cea femurala sau decat herniile abdominale (ombilicala, epigastrica).
Herniile inghinale reprezinta principala cauza de prezentare in ambulatoriu, prevalenta fiind de 5-10%.

Cauzele aparitiei herniilor inghinale

Herniile apar mult mai frecvent la barbati, ei avand un risc de 8 ori mai mare de a dezvolta hernii decat femeile. Herniile inghinale reprezinta 96% din totalul cazurilor de hernii. Apar mai frecvent la rasa caucaziana. Riscul de a face hernie inghinala pe parcursul vietii este de 25% la barbati si de 5% la femei.
Grupa de varsta medie la momentul diagnosticului este de 60-79 ani la femei (varsta la care este instalata deja menopauza) si de 50-69 ani la barbati.

Factorii de risc sunt:

• Sexul barbatesc, varsta inaintata, antecedente personale de hernie, rasa caucaziana, tuse cronica, constipatie cronica, fumatul, antecedente familiale de hernie, leziuni de perete abdominal.
• Obezitatea pare sa nu se incadreze in grupa factorilor de risc, desi este mult mai greu de diagnosticat un pacient obez. Un studiu observational efectuat in Suedia arata o prevalenta de 5% a herniei inghinale la obezi, fata de 10% in populatia generala.

Hernia inghinala congenitala apare in urma unui defect de inchidere a processus vaginalis, ce reprezinta o invaginare a peritoneului parietal care precede migrarea si coborarea testiculelor la barbati. Aceeasi invaginare apare si la femei, iar portiunea din processus vaginalis de la nivelul canalului inghinal este numita canalul lui Nuck, ce se oblitereaza in jurul lunii a opta de viata intrauterina in mod normal.
Herniile dobandite apar in urma slabirii sau lezarii integritatii tesutului fibromuscular al peretelui abdominal ce permite protruzia organelor abdominale la acest nivel. Lezarea sau slabirea peretelui abdominal se poate produce si din cauza unor tulburari metabolice si biochimice congenitale sau dobandite, cum ar fi anomaliile sintezei colagenului de tip I si III. Supradistensia indelungata a peretelui abdominal ce apare in urma cresterii presiunii intraabdominale (tuse cronica, constipatie, efort fizic intens si sustinut, sarcina) este un alt factor ce contribuie la aparitia herniei.

Manifestarile clinice ale herniei inghinale

Manifestarile clinice ale herniei inghinale sunt foarte variate: poate fi doar o mica umflatura nedureroasa descoperita intamplator la nivel inghinal sau poate fi o urgenta chirurgicala ce poate pune in pericol viata pacientului (hernia inghinala strangulata sau incarcerata). Cel mai adesea, apare o tumora (umflatura) la nivel inghinal, care poate fi sau nu dureroasa. Pacientii pot acuza si o senzatie de presiune sau disconfort la nivel inghinal, fara ca un defect parietal sa fie descoperit.
Tipic pentru o hernie necomplicata este faptul ca se mareste la tuse sau orice alta manevra ce creste presiunea intraabdominala. Durerea, mai ales intensa, apare atunci cand continutul herniei (intestine, grasime) este incastrat sau strangulat si se produce necroza respectivului continut. In acest moment, hernia reprezinta deja o urgenta medico-chirurgicala, iar prezentarea la medic este imperios necesara.

Diagnosticul herniei inghinale

Diagnosticul este pus in urma examenului clinic, simptomele si semnele descoperite in urma examinarii fiind evocatoare. Cand diagnosticul este incert, se poate recurge la metodele imagistice pentru identificarea herniei si pentru diferentierea intre tipurile de hernii, dar si pentru evaluarea posibilelor complicatii.
Cel mai bun diagnostic imagistic initial al herniilor oculte este ecografia, la pacientii cu simptome sugestive, dar la care nu se poate identifica hernia la examinarea fizica. Alte metode imagistice sunt: herniografia (peritoneografia), ce implica folosirea unei substante de contrast – este invaziva si rar folosita; laparoscopia exploratorie.

Text: Dr. Laura Tigoianu, Obstetrica-Ginecologie