Cum recunoşti o familie disfuncţională

În sânul familie, fiecare membru al acesteia trebuie să se simtă în siguranță, înțeles, acceptat și apreciat. Din păcate mulți oameni au parte de tensiune și reproșuri acasă, astfel singur loc unde ar trebui să refuleze, să fie în siguranță, este un loc toxic, care mai tare accentuează stările de stres și de anxietate.

Cum arata o familie disfuncțională?

Familia funcțională nu este nici pe departe familia perfectă, de revistă, ci este familia care oferă un minimum de condiții pentru ca membrii acesteia să fie în siguranță din punct de vedere emoțional.

Iată care sunt caracteristicile unei familii, astfel încât să fie considerată disfunțională:

• Domnește autoritatea – într-o astfel de familie vezi clar care este șeful și cum toata lumea se raportează la tot ce face acesta pentru a nu-l supăra. Nu este vorba de respectul normal între copii și părinți, ci este vorba de frică
• Există secrete – momentul în care un copil se aliază cu un părinte și îl minte pe celălalt, atunci relația de încredere, de prietenie, s-a stricat pentru totdeauna. Într-o familie normală, echilibrată, se poate discuta deschis pe toate domeniile.
• Așteptări nerealizabile – când în special copiii sunt puși în situația de a face eforturi uriașe pentru a realiza așteptările imposibile ale părinților, atunci aceștia vor crește să creadă că sunt adulți incapabil și că totul ce fac ei este insuficient. Și în cazul părinților se poate întâmpla să fie tot timpul presați să facă mai mult și mai bine, niciodată fiind de ajuns ce fac ei.
• Abuzul fizic și psihic – indiferent de forma de abuz, dacă aceasta există, înseamnă că familia nu funcționează în parametri normali. O familie în care există iubirea și respectul este o familie a cărui rezultat este văzut în comportamentul copiilor. Dacă vin acasă cu drag și entuziasm, atunci totul este pe făgașul cel bun.
• Lipsa regulilor – în unele familii nu există niciun fel de limitare, de conduită, iar fiecare face ce vrea, cum vrea, indiferent de prejudiciul pe care îl provoacă față de celalalt, iar copiii sunt lăsați „de capul lor„. Astfel de familii sunt egoiste și nu țin cont decât de nevoile lor.
• Comunicare deficitară – în unele familii, pur și simplu, nu se discută, nu se ascultă, nimeni nu este atent la nevoile fiecăruia, iar rezultatul e că fiecare se frustrează pentru că știe că nu este ascultat. Rezultatul este mereu același: certuri și reproșuri.

Cine are de suferit într-o astfel de familie?

Normal, nimeni nu funcționează la capacitatea maximă în astfel de condiții, dar adulții au capacitatea să se auto regleze, în timp ce copiii au cel mai mult de suferit pentru că ei încă nu știu cum să gestioneze astfel de emoții intense.

În cazul celor mici, familia disfuncțională înseamnă un start defectuos în viață și preluarea unui model de familie nociv, în care nu crește și nu evoluează cum ar fi de așteptat. Atunci când observați că lucrurile scapă de sub control, omenește și respectuos pentru copii e să apelați la ajutor specializat.

Cum putem să ajutăm?

A ajuta în situații de acest gen fără a părea indiscret este lucru tare delicat, pentru că puteți declanșa reacții de furie sau frustrare și așa să pierdeți prietenia familiei vizate. Puteți încerca să luați copiii familiei câte puțin pentru ca părinții să aibă șansa să discute sau să petreacă timp de cuplu, timp care poate ajuta la restabilirea iubirii și colaborării dintre cei doi.

De asemenea, puteți discuta cu părinții separat, să îi scoateți la socializare, astfel încât să se întoarcă cu bateriile încărcate și să fie dispusă să se poarte cu blândețe cu propria familie.