Cistită sau vaginită? Care sunt simptomele specifice fiecăreia și cui ne adresăm?

Inflamațiile sau infecțiile zonei intime pot ridica probleme de orientare în ceea ce privește medicul căreia pacienta ar trebui să se adreseze în cazul în care se confruntă simptome caracteristice fiecărei afecțiuni. În zona genitală există 3 orificii, dinspre anterior spre posterior, acestea fiind următoarele – uretră, vagin, orificiu anal. Uretra și anusul sunt comune, fiind prezente atât la femei, cât și la bărbați, uretra, însă, diferă în funcție de sex. Uretra feminină este mai scurtă, având aproximativ 5 cm și este aproape de anus, de aceea femeile sunt mai predispuse la infecții urinare decât bărbații. Mare parte din populația de sex feminin, se confruntă de-a lungul vieții cu un număr variabil de infecții ale zonei intime, care, netratate la timp sau eficient, pot popula uretra sau tractul urinar.

Farmaciştii Catena recomandă UroSuport Forte de la Naturalis, supliment alimentar recomandat pentru susţinerea sănătăţii tractului urinar. Mai multe detalii despre produs găsiţi AICI.

Cum putem face diferența între cistită şi vaginită și cui trebuie să ne adresăm?

În ambele cazuri, fie că pacienta se confruntă cu o infecție urinară sau cu inflamație/infecție a vulvei/vaginului, simptomele afectează calitatea vieții acesteia și netratate corespunzător, pot determina recidive frecvente sau complicații.

Cistita: simptome şi investigaţii

În cazul infecției urinare, cele mai frecvente simptome sunt polakiuria și disuria. Polakiuria reprezintă nevoia de a urina frecvent (pacienta urinează puțin și des), iar disuria reprezintă durerea sau usturimea apărută în momentul sau la sfârșitul micțiunii. De asemenea, pacienta poate observa modificarea aspectului – urina poate fi tulbure, urât mirositoare, cu aspect hemoragic etc. Oricare dintre aceste simptome sau modificări reprezintă un motiv pentru ca pacienta să se adreseze unui medic; în acest caz, se poate adresa medicului de familie sau medicului urolog. Investigațiile de bază includ sumarul de urină și urocultura, însă doar medicul curant poate stabili mijloacele de diagnostic, investigațiile, în urma suspiciunii de diagnostic și a evaluării pacientei.

Sumarul de urină evalueză urina din punct de vedere fizic, chimic și microscopic. Acesta se recoltează din prima urină de dimineață ( primul jet de urină se elimină în toaletă), jetul din mijloc, după toaleta locală, externă. Proba se prelevează în recipient procurat de la un laborator de analize și trebuie prezentată la laborator în maxim 2 ore de la recoltare.

Urocultura evaluează prezența (într-o anumită cantitate) a germenilor în urină. Se prelevează în aceleași condiții ca sumarul de urină; se pot preleva concomitant. În cazul nerespectării condițiilor de prelevare, poate avea o rezultat neconcludent.

Înainte de prelevarea acestor probe, nu este recomandată inițierea tratamentului antibiotic, întrucât pot modifica rezultatul.

Prevenirea infecțiilor urinare:

• Consumul adecvat de lichide ( apă, ceai neîndulcit)
• Micțiunea regulată
• Toaletă intimă adecvată
• Micțiunea după contactul sexual

Vaginita: simptome şi investigaţii

Vaginita este un termen larg folosit și reprezintă o patologie cu care majoritatea femeilor se confruntă de-a lungul vieții, fie că e vorba de paciente virgine, active sexual sau aflate în menopauză. Apariția vaginitei se poate datora fie modificării florei normale a vaginului, prin scăderea microorganismelor “bune”, prin contactarea unuia sau a mai multor germeni exogeni sau prin acțiunea altor agenți noninfecțioși. Vaginita este de mai multe feluri, în funcție de agentul care provoacă modificările locale: bacteriană, virală, fungică, reactivă sau de tip alergic, atrofică.

Cele mai frecvent implicate simptome în vaginită sunt: disconfort în zona intimă, prurit (mâncărime), usturime, disconfort la contactul sexual, uscăciune, modificări urinare, modificarea secreției vaginale – cantitate, miros, consistență. Medicul căreia pacienta este recomandat să i se adreseze este medicul ginecolog. În cadrul discuției, se vor evalua pe rând factorii de risc, factorii predispozanți, factorii corectabili și se va evalua istoricul pacientei. În cadrul examinării la masa ginecologică, în cazul în care este nevoie, se vor preleva probe biologice necesarii stabilirii diagnosticului, iar la sfârșit pacienta va primi recomandările și tratamentul conform suspiciunii de diagnostic.

  Prevenirea vaginitelor infecțioase:

• Evitarea dușurilor vaginale
• Folosirea pe perioada zilei a șervețelelor intime cu Ph neutru, fără arome
• Evitarea tampoanelor intime sau a cupelor menstruale în cazul predispoziției la vaginite
• Reducerea stresului
• Toaleta locală zilnică, cu apă și săpun / gel intim, specific zonei intime

În cazul ambelor afecțiuni (o regulă universal valabilă oricărei specialități medicale), este necesară reevaluarea medicală după primirea analizelor, astfel încât pacienta să poată relata medicului eficiența tratamentului și remiterea simptomelor sau nu, astfel încât tratamentul și recomandările să se poată ajusta în funcție de relatările pacientei. Prevenția e cel mai bun medic!

Sunt aici să te ajut, dar lucrăm în echipă!