Casatorita cu un alcoolic…
Problemele aparute in cadrul relatiilor de cuplu reprezinta factori stresanti de importanta majora care se repercuteaza atat asupra membrilor cuplului producand la acestia stari de depresie, anxietate sau alte probleme de natura psihologica, cat si asupra bunei functionari a cuplului, amenintand echilibrul psihic al membrilor cuplului si stabilitatea relatiei.
Din nefericire, multe cupluri atunci cand ajung la un prag de disfunctionalitate agravat nu apeleaza la suport psihologic, cu toate ca simt nevoia unui ajutor din afara, deoarece ei nu reusesc singuri sau sunt intr-un blocaj.
Voi incerca sa detaliez un caz reprezentat de o relatie de cuplu aflata in impas datorita problemei cu alcoolul a sotului.
Iulia si Traian convietuiesc de aproximativ 15 ani si au impreuna un baietel de 12 ani. De aproximativ 10 ani, sotul a inceput sa consume alcool in urma pierderii serviciului si adaptarii greoaie la noi conditii de locuit, fiind nevoiti sa stea in casa socrilor.
De atunci a avut cateva incercari esuate de a relua serviciul, dar problema cu alcoolul a avansat, in prezent singurele activitati care ii atrag atentia sunt jocurile pe calculator, neglijand total viata de familie si implicarea activa in raport cu necesitatile acesteia, acest fapt fiind evaluat ulterior de psiholog ca strategie de evitare a subiectului in raport cu situatiile sociale.
Fiind in pragul divortului, Iulia este cea care decide ca este nevoie de un suport psihologic, deoarece criza in cuplu era evidenta prin: prezenta unui comportament violent din partea sotului in unele situatii, perturbarea relatiei intime pe baza unui interes din ce in ce mai scazut fata de familie si fata de sotie, dar totusi incarcat de gelozie (isi urmarea sotia si asculta din umbra discutiile pe care le avea la telefon sau cu diverse persoane, suspectand-o de infidelitate), neglijenta si ignorarea rolurilor de tata si sot, devenind retras, izolat, egocentric.
Cu toate acestea, Iulia considera ca dupa multiple eforturi ce au presupus incercari si esecuri in ce priveste “aducerea pe drumul cel bun” al lui Traian, divortul ii va accentua starea de nefericire si nutreste convingerea ca a ramane casatorita reprezinta o obligatie morala a ei, cat si pentru fiu, iar un divort va face ca ea sa fie privita in societate ca o “femeie ratata”.
Decide sa continue relatia cu Traian si il convinge pe acesta sa ceara ajutor unui psiholog. Este insotita de sotul ei, care nu considera necesara interventia psihologica, dar care isi manifesta interesul in activitatea pe care o desfasoara sotia lui, devenind suspicios cu privire la demersurile pe care le intreprinde, considerandu-le ca si “ganduri ascunse ale sotiei”.
Din discutiile purtate si din evaluarea psihologica se evidentiaza prezenta unor trasaturi accentuate ale personalitatii sotului, perseverenta afectelor, predispozitia de a se simti cu usurinta jignit, dificultati in a-si controla impulsurile, o stare de suspiciozitate exagerata in raport cu diversi factori: familie, mediul profesional/social; tendinta de a masca consumul de alcool nedeclarandu-l si disimulare in legatura cu efectele pe care alcoolul le-a determinat atat in viata personala cat si in cea sociala.
Limbajul si gandirea contin elemente ce evidentiaza o stare de echilibru psihologic instabil si prezenta ideilor de persecutie, exprimandu-si cu usurinta susceptibilitatile si interpreteaza ca intentii rau-voitoare unele remarci nesemnificative ale soacrei, sotiei sau diversilor prieteni de familie. Este extrem de suspicios si suspecteaza de a fi partase la „comploturi” impotriva lui pe sotia sa si pe soacra. Sunt exprimate suspiciuni recurente, fara nicio justificare si neincredere fata de vecini, lume in general, oamenii de pe strada, colegii de serviciu, considerand ca cel mai bine este sa fie retras, izolat, ca nimeni sa nu stie despre el nimic din ceea ce face sau cu ce se ocupa. Prefera sa-si petreaca timpul de unul singur, jucandu-se pe calculator. Isi suspecteaza sotia de infidelitate si isi recunoaste gelozia. Manifesta rezistenta la sugestiile de schimbare de atitudine sub motivul „eu asa consider ca e bine”.
Este o persoana cu resurse psihologice limitate care foloseste ca stil psihologic in relatia cu ceilalti si in rezolvarea de probleme: evitarea (ca strategie de a face fata). Deciziile le ia sub impulsul emotiilor (are o gandire imatura) cu costuri postdecizionale pe care le resimte sub forma unor insatisfactii (in relatiile interpersonale mai ales), stari de confuzie, sensibilitate la ridicol.
In urma consultului psihiatric, Traian este diagnosticat ca avand tulburari mentale si comportamentale legate de consumul de alcool si i se recomanda tratament medicamentos si psihoterapie. Limitele si barierele in abordarea terapeutica a cazului au fost datorate motivatiei scazute a subiectului pentru schimbare, comportamentului de evitare, tendintei de minimizare a problemei, nerecunoasterii si disimularii. Sedintele de psihoterapie, desfasurate pe o perioada lunga de timp, au ajutat la dezvoltarea unor comportamente alternative sanatoase si constientizarea legaturii dintre abuzul de alcool si starea psihica negativa; constientizare asupra repercusiunilor negative legate de consumul de alcool pe plan personal, familial cat si social.
Aceste sedinte au ameliorat starea tensionata dintre soti, Traian devenind mai constient de efectul pe care il are consumul excesiv asupra scaderii functiei sexuale, aparitia racelii intre soti sau repulsia pe care sotia o simte in relatia cu un partener in stare de ebrietate, in deplina cauzalitate cu acest fapt aparand gelozia patologica si ideea ca partenerul este infidel sau atitudinile de suspiciozitate exagerata.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
