Cum faci fata statutului de mama singura

Daca, in trecut, a divorta era o mare rusine, ce sa mai vorbim despre a fi mama singura. In prezent, lucrurile s-au schimbat radical. Familia monoparentala, doar cu mama, este o realitate din ce in ce mai intalnita in zilele noastre. Fie pentru ca cei doi parteneri aleg sa divorteze ca urmare a problemelor cu care se confrunta in relatie, fie pentru ca unele femei aleg acest statut inca din start. Independenta financiara, dorinta de libertate sau pur si simplu minimalizarea importantei tatalui le fac pe femei sa aleaga sa fie mame singure. Altele raman insarcinate in speranta ca partenerul le va alege tocmai din acest motiv sau pentru ca pur si simplu ceasul biologic nu le da pace.

Responsabilitatile mamei singure

Putine sunt cele care stiu la ce efort se inhama. A fi mama singura este extrem de solicitant. Daca intr-o familie cu mama si tata, responsabilitatile legate de cresterea copilului, si nu numai, se vor imparti, in cazul lipsei tatalui, mama va prelua toate responsabilitatile. Va trebui nu doar sa le faca fata, dar sa o faca in asa fel incat, oricat de greu ar fi, copilul sa nu se simta o povara pentru ea. Se poate intampla ca o mama singura sa fie mai permisiva cu copilul pentru ca acesta nu are tata. Acest lucru este gresit. Indiferent de familia in care traieste, copilul are nevoie de reguli. Aceleasi reguli ca si un copil cu mama si tata. Un copil care are reguli de respectat se simte in siguranta si se simte iubit. A-l rasfata excesiv nu ii face bine.

Mai mult, desi suna ciudat, tu, mama, trebuie sa fii cea mai importanta persoana din viata ta. Tu trebuie sa fii pe locul 1 si aceasta pentru ca numai de tine depinde copilul tau, de sanatatea si puterea ta de a merge mai departe. Daca nu ai grija de tine, cine va avea grija de copilul tau?
De asemenea, este foarte important sa responsabilizezi copilul inca de mic, acest lucru il va forma pentru viata. Desi este mic, isi poate strange jucariile si poate face ordine in camera lui.

Apoi se intampla ca, in familiile in care exista doar mama, aceasta sa isi considere copilul prieten si sa se bazeze pe el, fara sa isi dea seama. Copilul nu iti poate oferi un umar pe care sa plangi, el are nevoie sa se bazeze pe tine, si nu invers.
De asemenea, copilul nu trebuie sa te vada daramata pentru ca el stie ca se poate baza doar pe tine si daca tu nu poti fi acolo pentru el, el va intra in panica. Baza lui de siguranta pentru supravietuire esti tu.

Ca mama singura, nu poti fi si mama si tata, dar poti fi un parinte bun. Bineinteles ca acest “parinte bun” este relativ. A fi parinte bun nu inseamna a-i satisface toate poftele copilului, ci a raspunde in mod echilibrat nevoilor lui.
Daca tatal copilului stie de existenta lui si isi doreste o interactiune cu copilul, nu poti si nu ar trebui sa ii interzici acest lucru. Copilul are nevoie si de celalalt parinte pentru a sti care ii sunt radacinile, pentru a sti cine este. Nu ii refuza acest drept! Indiferent de alegerea mamei sau a tatalui, alegerea copilului ar fi sa isi cunoasca ambii parinti.

Text: Psiholog Loredana Andrei