Boala gura-mana-picior

Boala gura-mana-picior (BGMP) este cauzata de infectia cu virusuri digestive cu grad inalt de infectiozitate si contagiozitate. De cele mai multe ori, este vorba despre virusul Coxsackie A 16, urmat ca frecventa de enterovirusul 71. Boala gura-mana-picior este caracteriazata de febra si o eruptie caracteristica ca localizare si ca aspect.

Modalitatea de infectare cu unul dintre virusuri

Modalitatea de infectare cu unul dintre virusuri este contactul direct cu mucoasele, saliva sau materiile fecale (igiena precara a mainilor – ruta fecal-orala) a unei persoane infectate. De aceea, de cele mai multe ori, focarele de BGMP apar in colectivitate. Apar, de asemenea, cu precadere in perioadele de vara si toamna. Din momentul infectiei, simptomele apar, de regula, in interval de 3-7 zile si dureaza aproximativ o saptamana. Cei mai predispusi la a face boala sunt sugarii si copiii, cu toate ca exista cazuri de BGMP si la adolescenti si adulti.

Boala gura-mana-picior – simptome frecvente

• Modificarea starii generale: oboseala, apatie, iritabilitate, lipsa apetitului;
• Greata, varsaturi;
• Febra;
• Eruptie la nivelul fetei – in jurul gurii, la nivelul palmelor si la nivelul picioarelor, uneori si pe gambe. Eruptia este polimorfa. Ea poate imbraca forma unei eruptii maculopapulare (roseata in pete si proeminente-umflaturi) sau poate evolua catre vezicule cu lichid. Eruptia este nepruriginoasa (nu mananca), dar poate fi frecvent dureroasa. In afara de zonele amintite mai sus, ea se poate prelungi si imprejurul nasului, si la nivelul feselor sau perineal.

Boala gura-mana-picior – diagnostic

Diagnosticul bolii gura-mana-picior se pune in baza semnelor si simptomelor clinice. In cazul in care exista dubii asupra diagnosticului, se poate tenta identificarea virusurilor din saliva persoanei bolnave.

Nu exista tratamentul specific sau curativ, pana in prezent, pentru BGMP. Boala gura-mana-picior este una cu evolutie autolimitata, majoritatea simptomelor disparand de la sine in aproximativ o saptamana. Pentru febra si durerea asociata leziunilor cutanate, se pot administra antiinflamatoare nesteriodiene care au proprietati antialgice, cat si antipiretice. Leziunile cutanate nu au nici ele tratament specific. Cu toate acestea, este bine sa se mentina o toaleta adecvata, pentru a preveni posibile suprainfectii bacteriene la nivelul zonelor ce prezinta eruptie.

De asemenea, este bine de retinut ca exista si posibilitatea dezvoltarii unor complicatii ale bolii, unele dintre ele mai blande, altele severe. De aceea, este important ca orice copil cu BGMP, ale carui simptome nu cedeaza dupa 7 – 10 zile, sa fie reevaluat de medicul de familie sau medicul pediatru. Ca metode de preventie a infectiei cu aceste virusuri digestive foarte contagioase, regulile simple de igiena si izolare se aplica. Este bine sa izolati copiii de persoane diagnosticate cu BGMP (pana cand simptomele dispar la acestia), acest lucru incluzand retragerea temporara din colectivitate. Igiena corecta si constanta a mainilor este si ea obligatorie si de mare ajutor.

Text: Alexandra Barzan, medic pediatru