Varicela la copii, adulți și în sarcină

Varicela reprezintă o boală contagioasă, specifică, de obicei, anilor copilăriei. Boala este produsă de infecția cu virusul varicelo-zosterian (VZV), care face parte din familia Herpesviridae. Cei mai mulți dintre oamenii care s-au îmbolnăvit de varicelă devin imuni în față acestei boli pentru tot restul vieții. Există posibilitatea că virusul să rămână în ţesutul nervos și să poată determina mai târziu herpes zoster, însă reimbolnavirea cu varicelă este un fenomen destul de rar întâlnit.

Ce este varicela?

Foarte mulți oameni cunosc termenul popular al acestei afecțiuni, și anume „vărsat de vânt”. Această boală este una dintre cele cu cea mai mare incidență la nivel global, aproximativ 90% dintre oameni ajungând să se infecteze mai devreme sau mai târziu cu varicelă. Este considerată o boală a copilăriei pentru că se manifestă în general între 2 și 14 ani, însă poate să apară și în cazul adulților. În situația acestora, varicela poate avea forme destul de grave și poate fi mai greu de gestionat.

Varicela poate să se manifeste pe tot corpul; mai mult la nivelul trunchiului, dar și pe pielea capului, la nivelul organelor genitale și al palmelor. Ne putem îmbolnăvi de varicelă în orice perioadă a anului, dar majoritatea cazurilor apar iarna și primăvara, în jurul lunilor februarie – aprilie.

Diagnosticul de varicelă

Diagnosticul de varicelă este un diagnostic clinic, bazat pe vizualizarea leziunilor veziculare cu aspect specific. Diagnosticul este cu atât mai evident în contextul unei anamneze sugestive în care se menționează contactul cu o persoană infectată. Se pot folosi pentru confirmare culturi din lichidul vezicular, însă replicarea lentă a VZV poate întârzia inutil diagnosticul, iar testarea serologică nu este, de obicei, necesară. În centrele dezvoltate se poate apela la confirmarea rapidă a infecției prin testare de ADN viral prin PCR din material biologic vezicular sau imunoflorescenţă. Pentru depistarea varicelei congenitale in utero se apelează la analiza lichidului amniotic sau a sângelui fetal, combinat cu evaluări ecografice seriate pentru depistarea anomaliilor fetale caracteristice sindromului congenital.

Dacă diagnosticul nu este cert, se poate aștepta confirmarea prin teste paraclinice, crescând însă riscul de apariție a complicațiilor. Pneumonia variceloasă la femeia gravidă reprezintă o urgență medicală, având o rată de mortalitate crescută. Imunoprofilaxia pasivă a gravidelor care au intrat în contact cu persoane infectate se poate face prin administarea de anticorpi anti-VZV (produs sub formă unei imunoglobline umane purificate, cu administarea intramusculară sau intravenoasă) în primele 10 zile de la expunere, cu rol de a scădea riscul de infecție și de a atenua simptomatologia la cei care suferă seroconversie. Nu există încă date suficiente cu privire la prevenția embriopatiilor.

Cum se manifestă varicela?

Infecția primară cu VZV poartă numele de varicelă și se manifestă printr-o erupție veziculară generalizată însoțită de sindrom prodromal. Zona zoster sau herpes zoster reprezintă reactivarea endogenă a virusului VZV latent (odată vindecată infecția primară, virusul rămâne cantonat în organism sub formă latentă), manifestându-se prin erupție localizată veziculară pe traseul dermatomerelor (leziunea respectă traseul nervos). Zona zoster este mai puțin contagioasă și nu este asociată cu un risc semnificativ de afectare embrionară.

Infecția cu varicelă la copii

Între momentul expunerii la virus și cel al apariției primelor simptome pot să treacă aproximativ două săptămâni, dar sunt și situații în care perioada de incubație durează aproximativ trei săptămâni. În cazul în care copilul tău intră în contact cu un alt copil care da semne de varicelă la două – trei zile după întâlnire, există posibilitatea că și copilul tău să se îmbolnăvească în următoarele două – trei săptămâni.

Sindromul de varicelă congenitală

Varicela congenitală afectează < 2% din copiii născuți din mame care au contractat varicelă în primele 20 de săptămâni de sarcină. Sindromul de varicelă congenitală constă în apariția de cicatrici cutanate, anomalii de dezvoltare neurologică – retard mental, microcefalie, hidrocefalie, crize convulsive, anomalii oculare, atrofie de nerv optic, cataractă, corioretinită, microftalmie, anomalii de dezvoltare a membrelor, hipoplazii, pareze și anomalii gastrointestinale, reflux gastroesofagian, stenoze intestinale.

Rata de mortalitate este crescută în primele luni de viață (cca. 30%), iar supraviețuitorii au un risc de 15-20% de a dezvolta zona zoster în primii 4-5 ani de viață. Studiile de specialitate nu au demonstrat un risc crescut de avort spontan în primul trimestru.

Infecția cu varicelă la adulți

Infecția apărută la copii are, de obicei, simptomatologie ușoară sau medie, însă, în rândul adulților, infecția cu VZV reprezintă o cauză importantă de mortalitate (până la 25%) și morbiditate. Pacientele care nu au făcut infecția acută sau nu au fost vaccinate contra VZV sunt la risc de a contracta boala în timpul sarcinii, cu repercursiuni grave asupra propriei sănătăți și a dezvoltării embrionare.

Complicațiile varicelei la adulți

Riscul de apariție a complicațiilor secundare varicelei dezvoltate la adult este mult mai mare decât la copii. Infecția variceloasă complicată la adult se poate manifesta sub formă de meningită, encefalită, pneumonie variceloasă, glomerulonefrită sau miocardită, având rate crescute de deces.

Infecția cu varicelă în sarcină

Dacă mama face varicelă în primele 20 de săptămâni de sarcină, fătul este la risc de a dezvolta sindromul de varicelă congenitală. Dacă infecția are loc cu puțin timp înainte sau după naștere, atunci fătul este la risc de a dezvolta varicelă neonatală.

Incidența varicelei în rândul gravidelor

Din fericire, incidența varicelei în rândul gravidelor este scăzută, acest lucru datorându-se numărului mare de indivizi care au imunitate pentru boală în urma vaccinării sau în urma bolii acute vindecate.

Pacienții infectați sunt contagioși cu 1-2 zile înainte de apariția erupției și până la apariția crustelor. Transmiterea se face interpersonal prin contactul cu secrețiile nazofaringiene și conjunctivale infectate (tuse, strănut) sau contact cu lichidul din vezicule. Perioada de incubație variază între 10 și 21 de zile de la expunere. De la mamă la făt, transmiterea poate avea loc intrauterin, prin pasaj uteroplacentar, sau postnatal, prin mecanismele menționate anterior. Pasajul fetal este rar în zona zoster.

Complicațiile varicelei la gravide

Pneumonia variceloasă este cea mai frecventă complicație apărută la adulți și la gravide. Semnele pneumoniei apar, de obicei, la o săptămână de la erupția veziculara și constau în febră, tuse, dispnee și tahipnee. Evoluția este imprevizibilă și poate progresa rapid către insuficientă respiratorie.

În cazul în care vreţi să preveniţi îmbolnvirea cu varicelă in timpul sarcinii, puteţi discuta cu medicul despre posibilitatea de a vă vaccina înainte de a ramâne însarcinată, cu cel puţin patru săptamâni înainte de concepere.