Tu sau partenerul de cuplu. Cui ii pasa mai mult?

Poate va intrebati uneori “Oare ma iubeste asa cum il iubesc si eu pe el?” sau “Oare simte ca nu sunt la fel de atasat de ea? Doar am si alte preocupari mai importante, decat sa stau permanent legat de ea!” Dincolo de aceste intrebari, aparent retorice, se ascund anumite motivatii inconstiente sau nu, care te determina fie sa iubesti prea mult, fie prea putin, in comparatie cu oferta afectiva facuta de celalalt.

In general, oamenii relationeaza sub influenta anumitor patternuri de comportament. Atunci cand aceste patternuri relationale sunt gresite, se intampla ca relatia de cuplu sa fie grav afectata pana la devenirea sa disfunctionala. Exista cazuri in care iubirea este puternic degradata, in cele din urma fiind sortita esecului. Iata doua dintre acestea:

1. “Imi pasa mai mult de partenerul meu de cuplu decat ii pasa lui de mine”

Atentia, preocuparea si intelegerea pe care o arata fata de nevoile si dorintele tale lasa de dorit. Sesizezi diferente fundamentale intre atitudinea ta fata de el si atitudinea lui fata de tine, toate acestea in detrimentul lui. Tu simti ca il iubesti, insa nu esti sigura ca si el simte la fel. Atunci cand tie iti este dor de el, el pare sa nu-ti duca lipsa. Orice efort sau incercare de a-i implini nevoile sale este neobservat si mai mult decat atat, partenerul tau este indisponibil sa vina in intampinarea nevoilor tale. Iata cateva indicii in ceea ce priveste modul in care la tine inclina balanta cererii si ofertei:

– El nu are aproape niciodata initiativa sa te ia de mana, sa te sarute, sa te imbratiseze, sa faca dragoste cu tine etc.

– Chiar daca tu renunti uneori la ceea ce iti doresti pentru a-l satisface, el rareori face acelasi lucru.

– In timp ce pentru tine contactul intim este o forma de comunicare afectiv-sexuala, pentru el se rezuma strict la descarcarea unor pulsiuni sexuale si atat.

– Tu te dezvalui si incerci sa comunici cat mai mult si mai autentic posibil iar el evita asemenea comportamente.

– Atunci cand erati la inceputul relatiei, tu povestisei familiei tale despre el cu mult inainte ca el sa povesteasca familiei sale despre tine.

– Obisnuiesti sa-i faci cadouri de ziua lui de nastere si nu numai, iar in general acestea sunt personalizate, in schimb el iti ofera cadouri formale, pe ultima suta de metri si nici nu se gandeste sa-ti ofere ceva in afara onomasticei tale.

– Propunerile tale de a face lucruri impreuna sunt intampinate sec si fara bucurie.

– Tu il asculti atenta si concentrata pana la capat iar el te intrerupe, te critica sau te blameaza in loc sa te asculte.

– Frecventa apelurilor tale catre mobilul sau o depaseste cu mult pe a lui.

– Discutiile referitoare la viitorul vostru impreuna sunt percepute ca amenintatoare si inconfortabile.

Ce te determina sa te afli intr-o astfel de relatie puternic dezechilibrata din punct de vedere al ofertei emotionale? Poate, te auto-depasesti, ceea ce te face sa crezi ca  poti si trebuie sa iubesti  mai mult. Sau, ai avut o mama sau un tata putin disponibili emotional pentru tine, ai dedus atunci faptul ca pentru a fi iubit trebuie sa depui eforturi serioase. Astfel, inconstient, atragi parteneri care sa semene cu parintele de sex opus care te-a neglijat. O alta probabilitate existenta sugereaza faptul de a fi avut o mama sau un tata mai indiferent fata de celalalt parinte ale tau si astfel acest model relational ti se pare a fi firesc si viabil.

In oricare dintre motivatiile de mai sus te-ai regasit, deznodamantul unei astfel de relatii patogene va fi acesta: incarcarea ta cu sentimente de furie, vei deveni submisiv partenerului fiind controlat de acesta si te vei trezi cu rezervoarele afective goale. Practic, prin acest tip de iubire iti auto-mutilezi sufletul.

2. “Partenerulului tau ii pasa mai mult de tine decat tie de el”

In opozitie cu tipul de comportament descris anterior, indiciile pot fi descoperite in sens invers. Acest model comportamental isi are radacinile in urmatoarele probabile motive:

-Poate ai fost un copil care nu s-a simtit iubit in copilarie de catre parintii sai sau doar de unul dintre ei. Poate ai fost agresat, pedepsit sau respins de acestia. Acum cauti sa-i pedepsesti pe acestia prin intermediul partenerului tau de cuplu. Astfel, in mod inconstient si indirect, te eliberezi de toata furia si ostilitatea acumulata in copilarie si pe care nu ai putut sa o exprimi atunci, la timpul potrivit. Daca te afli in aceasta situatie, se impune o recomandare vitala sanatatii tale fizice si psihice precum si a partenerului tau: „STOP! In cele mai grave cazuri se ajunge la spital sau la cimitir!”

-Este posibil ca intr-o relatie anterioara sa fii fost lezat sau ranit iar acum, in relatia de cuplu actuala, ai decis sa fii mai precaut. Daca in trecut ai depus mult suflet in acea relatie dupa care ai fost parasit sau respins, in prezent te simti incapabil sa mai faci fata unei astfel de suferinte refuzandu-ti dreptul de a mai iubi din nou. Metaforic vorbind, ridici ziduri inalte in jurul inimii tale, intemnitand-o pe nedrept. De fapt, scopul final al actiunilor tale este evitarea suferintei. Insa, prin aceasta decizie aparent logica, vei reusi suplimentar sa eviti si bucuria de a iubi si de a fi iubit autentic.

-Incerci sa rejoci relatia dintre mama si tatal tau, in care unul dintre ei era mai distant, mai rece si mai indiferent fata de celalalt.

-Dintr-o nevoie crescuta de control izvorata din credinta ca cel caruia i se cere afectiune este mai puternic decat cel care o solicita. Puterea cu care te simti investit te determina sa ai controlul emotional asupra celuilalt. Parintii tai au avut o astfel de putere emotionala asupra ta, iar acum a venit timpul sa o ai si tu asupra cuiva. Si cine ar fi mai la indemana sa-ti satisfaca nevoia de control? Firesc, partenerul tau de cuplu.

Controlul pe care simti ca il detii in relatia ta de cuplu, este de fapt o simpla iluzie. Cu alte cuvinte, acesta mascheaza profunde trairi de neputinta si neajutoare in sufletul tau. Ceea ce poti face tu pentru a iesi din acest joc pervers este sa-ti infrunti in mod curajos aceste trairi. Apoi, iti sugerez sa te gandesti putin cum ar fi sa te pui in locul partenerului tsu. Cum ar fi sa nu primesti atentia, respectul si iubirea pe care o meriti? Inconfortabila postura, nu-i asa?

Text: Ioana-Corina Marcu

Consilier psihologic experientialist sub supervizare – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei