Tot ce trebuie sa stii despre tricomoniaza
Tricomoniaza este cea mai raspandita infectie transmisa pe cale sexuala la nivel global, mai ales in tarile dezvoltate (160 milioane infectii la nivel global in fiecare an). Agentul patogen responsabil pentru aceasta infectie este un parazit, protozoar flagelat si anaerob (care se dezvolta in mediu fara oxigen), care se numeste Trichomonas Vaginalis.
Infectia cu T. Vaginalis face parte din categoria celor trei infectii vaginale majore ce afecteaza femeile la varsta fertila (14-49 ani), alaturi de vaginoza bacteriana si vulvovaginita candidozica si este responsabila de uretrita la barbati. Aceasta infectie afecteaza in egala masura barbatii si femeile, insa simptomele apar cu precadere la femei, in timp ce infectia la barbati adeseori nu se manifesta.
Cum se transmite infectia cu Trichomonas Vaginalis?
Transmiterea acestei infectii se face aproape exclusiv pe cale sexuala; de retinut ar fi faptul ca infectia se poate transmite de la o femeie la alta femeie, in timp ce barbatii nu isi pot transmite infectia. Utilizarea prezervativului este foarte eficienta in reducerea transmiterii infectiei, insa nu in totalitate. Parazitul afecteaza cu precadere vaginul la femei si uretra la barbati, dar poate afecta si colul si glandele Bartholin la femei sau prostata la barbati, sau chiar vezica urinara. In cazul acestei infectii, nu se cunoaste perioada de incubatie, insa de cele mai multe ori infectia coexista cu alte vaginite bacteriene (in 60-80% din cazuri este vorba de coinfectie).
Manifestarile clinice ale infectiei cu Trichomonas Vaginalis
La femei, infectia poate fi asimptomatica, dar poate ajunge pana la manifestarile unei boli inflamatorii pelvine severe. Cel mai frecvent se manifesta sub forma unei vaginite (inflamatie la nivelul vaginului). In cazul infectiei acute, vaginita se manifesta cu secretie purulenta, spumoasa, de culoare galben-verzuie, urat mirositoare (de peste stricat), arsuri, mancarimi, usturimi la urinat, dureri pelvi-abdominale, dispareunie (dureri in timpul actului sexual). De asemenea, in cursul menstruatiei, simptomele se pot accentua sau pot aparea sangerari postcoitale (dupa un act sexual). Infectia cronica se manifesta mai putin, prin mancarimi si dispareunie si rar scurgere vaginala (leucoree).
La barbati, infectia cu T. Vaginalis este asimptomatica in 75% din cazuri; insa netratata la timp, infectia persista luni de zile; in cazurile in care aceasta se manifesta, apare o secretie uretrala purulenta sau disurie (disconfort la urinare) si de asemenea usturimi sau arsuri postcoitale.
Complicatiile infectiei cu T. Vaginalis:
La femei, infectia netratata poate duce la uretrita si cistita (inflamatia tractului urinar si a vezicii urinare). Mai mult decat atat, aceasta infectie a fost asociata cu un risc crescut de aparitie a cancerului de col uterin (crescand riscul de coinfectie cu HPV) si, de asemenea, creste susceptibilitatea infectiei cu HIV. In cazul femeilor insarcinate, infectia poate avea drept consecinta ruperea prematura a membranelor cu nasterea prematura a fatului; insa tratamentul acestei infectii (cand nu este simptomatica) nu s-a dovedit eficient in prevenirea nasterii premature. In timpul nasterii, nou-nascutii pot contracta si ei infectia, ce se poate manifesta prin febra, probleme respiratorii, infectii de tract urinar, secretii nazale si vaginale.
La barbati, complicatiile ce pot sa apara includ prostatita, epididimita, pana la infertilitate si cancer de prostata.
Diagnosticul si tratamentul infectiei cu Trichomonas Vaginalis
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza analizei microscopice a secretiei vaginale/uretrale, care descopera parazitul sub forma unui “tirbuson” ce se rasuceste.
Tratamentul:
Se recomanda atat femeilor, cat si barbatilor, indiferent de prezenta manifestarilor clinice, pentru a scadea riscul de infectare a altor parteneri, pentru a scadea rata complicatiilor si pentru a reduce simptomele. Tratamentul se realizeaza cu antibiotic, infectia fiind complet vindecabila daca este corect aplicat. Trebuie tratati ambii parteneri in acelasi timp, fara a avea contact sexual pe durata terapiei si inca 7 zile dupa finalizarea acesteia.
Text: Dr. Laura Mustata, Medic rezident obstetrica-ginecologie
