Poate fi frigiditatea depășită? Sfaturile psihologului

Sexualitatea implică mai multe emoții și modele de comportament complexe, începând de la romantism, sentimentul de intimitate, securitate la sentimentele de dorință și senzualitate. Nu există nici un comutator pentru intimitate care poate fi activat atunci când un partener dorește să facă sex. Fiecare dintre parteneri indiferent de situație sau scenariu trebuie să se simtă corect și confortabil înainte de a se putea bucura reciproc.

În ultimii ani a existat o creștere atât a discursului medical, cât și a celui public despre „Disfuncțiile sexuale feminine”. Sunt luate în discuție o varietate de surse care se ocupă de problemele sexuale feminine, în care acestea sunt înțelese în mod diferit ca probleme de psihopatologie a dezvoltării, ca fenomene tehnice care trebuie rezolvate prin educație sau ca probleme medicale care trebuie abordate farmaceutic.

Frigiditatea reprezintă o disfuncție sexuală și poate fi eșecul unei femei de a răspunde la stimuli sexuali, aversiunea femeii în inițierea actului sexual sau eșecul unei femei de a atinge un orgasm (anorgasmie) în timpul actului sexual. Această tulburare poate proveni din probleme psihologice sau emoționale, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia, oboseala, îngrijorarea, vinovăția, frica de relații sexuale dureroase și frica de sarcină. De asemenea, se poate dezvolta din indezirabilitatea unui partener, din neadaptarea la mediu și din consumul de alcool sau alte substanțe ce cauzează dependență.

„Frigid” este derivat din cuvântul latin „frigidus” (rece.) Sufixul „-it” este derivat din latinescul „-itas” (condiție, stare).

Se afirmă uneori că problemele sexuale feminine nu au fost examinate ca fiind probleme medicale. Putem însă oferi o imagine de ansamblu asupra unor aspecte cheie ale conceptualizării problemelor sexuale feminine în decursul vremii, în special în legătură cu psihiatria.

Problemele sexuale feminine au fost discutate în literatură sexologică, ginecologică, psihiatrică și psihanalitică, precum și în materialele de consiliere matrimonială. Evidențierea psihiatriei în discuțiile despre problemele sexuale feminine își are rădăcinile în dezvoltarea psihiatriei, sexologiei și criminologiei din ultimul sfert al secolului al XIX-lea.

Psihanaliză – nu doar scrierile lui Freud cât și elaborarea lor de către alții – a dominat discuțiile despre sexualitatea feminină și problemele acesteia, în special frigiditatea. Relatările lui Freud despre dezvoltarea feminității și a sexualității feminine au arătat transferul zonelor erotice în viața tinerei fete de la clitoris la  vagin; acest proces a fost interpretat de mulți analiști și comentatori ca o parte crucială a unui imperativ biologic atât pentru reproducere, cât și pentru heterosexualitate.

În lucrările care au apărut după cercetările lui Freud, eșecul orgasmului vaginal a devenit punctul central al „frigidității”; Hitschmann și Bergler au definit starea ca fiind incapacitatea unei femei de a avea un orgasm vaginal. Mai mult, femeia care dorea stimularea clitoridiană spre deosebire de actul sexual vaginal, a devenit reprezentativă pentru femeile care se comportau ca bărbații și își refuzau obligațiile materne – comportament care a dus la nevroză, izolare și dezintegrare socială. În plus, bolile sociale și psihologice, cum ar fi feminismul și lesbianismul au fost, de asemenea, legate de o sexualitate clitoriană.

Elucidarea normelor pentru sexualitatea feminină a fost, de asemenea, un mod de a impune norme de feminitate și heterosexualitate. Problemele sexuale ale femeilor au fost exprimate că probleme tehnice care trebuie înțelese în termeni de fenomene sociale și rezolvate prin educație cu privire la diferențele profunde fizice, emoționale și spirituale dintre bărbați și femei. Împlinirea sexuală a fost vitală pentru o căsătorie fericită – și, prin extensie, și pentru o societate sănătoasă. Totuși, numeroase obstacole stau în calea compatibilității sexuale.

Se știe că sentimentele sexuale ale unui bărbat sunt ușor trezite și satisfăcute rapid, iar senzațiile reale sunt limitate la zona relativ mică a pielii organului lor genital. Dimpotrivă, dorințele unei femei nu sunt nici rapid trezite, nici rapid satisfăcute. O noapte de nuntă traumatică sau o primă noapte în actualitatea zilelor noastre în care o mireasă/ o fată,  descoperă atât brutalitatea bărbaților, cât și ce este sexul, ar putea stânjeni pentru totdeauna potențialul ei de fericire sexuală.

Modernismul actual a adus însă cu sine și o exacerbare a sexualității, iar educația sexula a rămas la fel de deficitară. Se învață actul sexual de la TV, de pe internet, de pe site-uri porno, unde desigur că se pune accent pe partea de tehnică, mai mult decât pe starea emoțională a partenerilor. Fără a se ține cont aici de faptul că ar putea să apară anxietatea de performanță, pentru că nu poți fi la înălțimea unor actori. Și în dorința de a fi exact ca la TV se pierde exact ceea ce presupune un act sexual de calitate, în care nevoile celor doi parteneri să fie satisfăcute în întregime. De fapt, frecvența acestei „anestezii sexuale” sau a frigidității la femei s-a datorat faptului că nu au fost învățate să iubească.

O soție se presupune că ar trebui să aibă „potențialul unui apetit sexual acut”, însă este „privilegiul soțului de a-l trezi și menține” cu tandrețe și răbdare.Totul este să existe și tandrețe, dar mai ales răbdare!

Frigiditatea (definită în mod diferit că eșec la atingerea orgasmului vaginal, eșec la atingerea orgasmului sau absența dorinței) a avut nenumărate cauze posibile: lipsa fricțiunii adecvate, leziuni la naștere, ejaculare prematură masculină, coitus interruptus și frica de sarcină. Multe dintre acestea ar putea fi abordate din punct de vedere medical sau educațional.

Simptomele frigidităţii:

1. Scăderea dorinței sexuale. Este posibil să începi să pierzi interesul pentru sex. Deși acest lucru se poate datora lipsei excitării, poate fi, de asemenea, un simptom al stresului și anxietății.
2. Puține gânduri legate de sex. S-ar putea să te gândesti rar la sex.
3. Mai puțină inițiere a activității sexuale. Este posibil să nu inițiezi sex și să nu fii receptiv la încercările partenerului de a iniția sex.
4. Scăderea excitării sau plăcerii sexuale în timpul sexului. Stimularea sexuală sau alte lucruri care te-au pornit nu mai fac.
5. Excitare redusă din stimuli sexuali interni sau externi. Este posibil să nu mai fii trezit de indicii precum intimitatea psihologică, citirea despre sexul plăcut sau amintirea unei fantezii erotice.
6. Lipsa senzațiilor genitale sau negenitale în timpul sexului. Când faci sex, este posibil să nu simți prea mult în zona ta genitală sau în alte zone erogene.

Bărbații, de exemplu, cum spune Huhner, pot avea adesea relații sexuale cu prostituate înainte de căsătorie. Acest lucru i-ar  putea face fie să nu fie conștienți de a provoca plăcerea feminină, deoarece prostituatele avînd o experiența îndelungată știu să simuleze pasiunea, fie pot fi indiferenți la aceasta, crezând în mod eronat „femeile nu au sentimente sexuale pronunțate așa cum fac ei, bărbații”. Lipsa de educație sexuală a femeilor referitoare la propria lor capacitate sexuală a însemnat că multe „nu știu mai bine, suferă în tăcere”; neavând niciodată plăcere sexuală, unele „nu știu niciodată” și iată cauza iritabilității sau isteriei lor, deoarece este astfel diagnosticată”. Cunoștințele necorespunzătoare ar putea duce atunci la boli cronice nervoase și mentale.

Factorii psihologici, precum cei discutați la începutul acestei secțiuni, pot inhiba orgasmul. Mai rar, disfuncția orgasmică are o bază fizică. Boala sau oboseala pot fi o cauză, precum și absența unor niveluri adecvate de estrogeni. Cu toate acestea, tratamentul femeilor care au o disfuncție orgasmică cu un estrogen nu este eficient. De asemenea, aproximativ 50% dintre femeile cu diabet prezintă o capacitate redusă de a avea orgasm.

Femeile cu disfuncție orgasmică prezintă uneori, dar nu întotdeauna, o dorință sexuală scăzută. Mai multe tratamente pentru femeile cu libido scăzut sunt acum pe piață sau în curs de studiu. Unul dintre acestea este Viagra, cel mai cunoscut pentru efectele sale asupra funcției erectile masculine, dar care crește și fluxul de sânge către clitoris. Terapiile hormonale includ estrogeni sub formă de pilule sau sub formă de creme topice sau geluri și androgeni.

Cum te poate ajuta lucrul cu un terapeut pentru a aborda problemele libidoului și alte probleme de sănătate sexuală

Fie că lucrezi cu un psihiatru, psiholog sau consilier pentru familie sau sex, terapia sexuală te poate ajuta cu o varietate de probleme fizice și emoționale care pot interfera cu satisfacția sexuală, cum ar fi disfuncția sexuală sau libidoul scăzut, antecedentele de abuz și altele. Și te poate ajuta pe tine și pe partenerul tău să rezolvi aceste probleme într-un mediu educativ și suportiv. Terapia include adesea educație despre cum să optimizezi răspunsul sexual al corpului tău, modalități de a spori intimitatea cu partenerul tău și recomandări pentru lectură de materiale sau exerciții de cuplu.

Contrar a ceea ce cred unii, nu se întâmplă nimic ciudat sau deviant în spatele ușii cabinetului unui terapeut sexual. Terapia sexuală nu este foarte diferită de alte forme de consiliere psihologică. Terapia sexuală este un tip de psihoterapie care ia în considerare și posibilele probleme fizice. Când un cuplu vine cu o problemă sexuală, sexologul încearca să își dea seama cum fiecare dintre ei ar putea contribui la această problemă, se examinează comportamentul, și se interpretează treptat acest lucru pentru ei și apoi se găsesc soluții.

Dacă anxietatea de performanță este o problemă, terapia sexuală începe de obicei cu învățarea despre acest tip de anxietate, apoi trece la învățarea unui cuplu cum să stabilească linii deschise de comunicare pentru a discuta despre dorințele și nevoile sexuale. Cuplul poate explora, de asemenea, problemele care provoacă stresul  în relație. Se constată că există o îmbunătățire semnificativă a capacității de reacție la femeile care folosesc tehnici de relaxare. Abilitățile dobândite prin tehnicile de mindfulness pe care le-au experimentat femeile beneficiind în acest mod de motivația și răspunsul lor sexual atât direct, permițându-le să se concentreze asupra senzațiilor sexuale din corpul lor înainte și în timpul întâlnirilor sexuale și, indirect, prin îmbunătățirea starea de spirit și scăderea stresului și anxietății.

Vorbește și ascultă. Comunicarea deschisă cu partenerul tău face o diferență în satisfacția ta sexuală. Chiar dacă nu ești obișnuit să vorbești despre aprecierile și antipatiile tale, învățând să faci acest lucru și oferind feedback într-un mod care nu amenință, această pregătește scenă pentru o intimitate mai mare.

Practică obiceiuri de viață sănătoase. Limiteaza alcoolul – consumul prea mare poate estompa capacitatea de reacție sexuală. Fii activ fizic – activitatea fizică regulată poate crește rezistența și poate ridica starea de spirit, sporind sentimentele romantice. Află modalități de a reduce stresul, astfel încât să te poți concentra și să te bucuri de experiențe sexuale.