Incontinenta urinara – mecanisme, diagnostic si tratament

Incontinenta urinara de efort (IUE) reprezinta pierderea involuntara de urina la efort fizic, stranut sau tuse si afecteaza intre 4 si 35% dintre femei.

Continenta este atinsa atunci cand uretra mentine o presiune mai mare decat presiunea vezicii urinare (care este influentata, de exemplu, de contractii ale muschiului vezicii urinare sau de o crestere a presiunii intraabdominale). Pierderea capacitatii uretrei de a mentine presiunea adecvata este rezultata din defecte anatomice (IUE) sau neurologice locale.

Posibile cauze care conduc la aparitia incontinentei urinare:

– Sarcina/nasterea;

– Imbatranirea si suprasolicitarea cronica a planseului pelvin (de exemplu, ridicarea repetitiva de greutati, tusea cronica sau obezitatea);

– Factorii genetici pot contribui, de asemenea, la o pierdere de suport pelvin prin deficit in structura fibrelor de colagen.

Componenta neurologica de continenta este reprezentata de inervatia vezicii urinare si a uretrei. La acest nivel se inchid anumite arcuri reflexe voluntare si involuntare care conduc in final la mictiune (golirea voluntara a vezicii urinare cu eliminarea urinii).

Orice perturbare in inchiderea acestor reflexe poate conduce la incontinenta urinara. Este foarte important de subliniat ca aceasta incontinenta este numita hiperreactivitate de detrusor si este diferita de IUE. Din acest motiv, aceste doua afectiuni, chiar daca au acelasi rezultat (pierderea involuntara de urina), au mecanisme complet diferite si deci tratamente diferite.

Aplicarea tratamentului pentru IUE la femeile cu hiperreactivitate de detrusor nu rezolva problema si nici invers. Exista de asemenea cazuri in care aceste doua patologii sunt combinate, situatii in care este nevoie de aplicarea unui tratament combinat.

Diagnosticul de incontinenta urinara

Diagnosticul incontinentei urinare se face printr-o combinatie de date intre evaluarea istoricului pacientei si testarea incontinentei. Teste suplimentare specializate precum studiile urodinamice sunt necesare pentru a evidentia tipul si defectul presupus.

Testele urodinamice sunt realizate cu ajutorul unor masinarii complexe si constau in introducerea unor catetere prin uretra si masurarea parametrilor in cursul mictiunii. Incontinenta urinara de efort adesea coexista cu prolapsul de organe pelvine si/sau incontinenta anala. Eventuala prezenta a acestor tulburari ar trebui s? fie evaluata in timpul anamnezei si a examenul fizic, deoarece acestea pot modifica procesul de luare a deciziilor chirurgicale.

Abordarile conservatoare de tratament al incontinentei urinare includ:

Modificarea stilului de viata: aport suficient de lichide, dar nu excesiv (pana la doi litri pe zi), evitarea bauturilor cofeinizate si a alcoolului; renuntarea la fumat, minimizarea consumului de lichide seara pentru a preveni incontinenta nocturna, scaderea in greutate pentru pacientele obeze, schimbari in dieta (unele alimente si bauturi se crede a contribui la incontinenta: bauturile alcoolice, bauturile carbogazoase – cu sau fara cofeina), cafea sau ceai (cu sau fara cofeina), suc de citrice si fructe, rosii si produse pe baza de rosii, alimentele condimentate, indulcitor artificial, ciocolata, sirop de porumb, zahar sau miere.

Exercitii ale vezicii urinare: Acest tratament comportamental se bazeaza pe dou? principii generale: urinarea frecventa voluntara pentru a mentine volumul vezicii urinare cat mai mic si formarea unor reflexe ale sistemului nervos central si a mecanismelor pelvine de a inhiba senzatia de urgenta. Sunt utilizate aici asa-zisele tehnici de relaxare.

Pacientii sunt instruiti sa stea nemiscati sau sa stea jos atunci cand apare senzatia de urgenta si sa se concentreze asupra scaderii acestui fenomen printr-o respiratie profunda si expir prelungit, contractarea muschilor pelvini si/sau sa-si imagineze aceasta senzatie ca un “val” care are un varf apoi dispare. Odata ce senzatia este controlata, pacienta trebuie sa mearga la toaleta si sa urineze.

Odata ce fenomenul devine din ce in ce mai controlat, intervalul intre mictiunile voluntare poate creste cu 30 de minute la fiecare 2 zile fara scurgeri. Aceasta metoda poate dura saptamani sau chiar luni.

Exercitii fizice ale planseului pelvin, numite si exercitii Kegel, consolideaza mecanismul de inchidere a uretrei musculare si sunt eficiente chiar si pentru incontinenta mixta, precum si pentru incontinenta urinara legata de sarcina.

Alte metode includ tratamentul medical (pentru hiperreactivitatea de detrusor), stimularea neurologica, stimularea de nerv sacrat, pesare pentru incontinenta (dispozitive flexibile care se introduc intravaginal in cazul asocierii IUE cu prolapsul genital si care folosesc ca sustinere mecanica a vezicii urinare).

Cu toate acestea, pentru femeile care refuza sau au o ameliorare insuficienta dupa terapia conservatoare, exista si tratamentul chirurgical:

Bandeleta suburetrala reprezinta o banda din panza neresorbabila (polipropilena) care este introdusa printr-o mica incizie vaginala si plasata sub uretra in scopul angularii acesteia si al obtinerii astfel a unui mecanism definitiv si permanent de continenta la femeile cu IUE.

Procedeul Burch reprezinta interventia pe cale abdominala (fie prin abord clasic, laparoscopic sau robotic), procedeu care este folosit din ce in ce mai putin in chirurgia moderna a incontinentei.

Text: Dr. Radu Botezatu, medic rezident obstetrica-ginecologie