Exhibitionismul – placere, perversiune, boala
O problema mult dezbatuta o constituie prezenta manifestarilor sexuale in copilarie si mai ales interpretarea lor: normala sau patologica. Comportamente cum ar fi sugerea degetului sau jocul cu organele genitale sunt comportamente cu o semnificatie psiho-sexuala, insa se cunoaste faptul ca multe din ele sunt animate doar de curiozitate si doar unele dintre ele pot constitui cazuri patologice ulterior in dezvoltare. Comportamentul sexual are la baza un mecanism nervos, de aceea toti factorii care produc o slabire a capacitatii functionale a sistemului nervos sunt factori de perturbare ai comportamentului sexual. Exhibitionismul face parte din categoria perversiunilor sexuale. Prin perversiune sexuala se intelege o deraiere de la trairea sexuala normala. Ea este in primul rand expresia unei boli psihice. Perversul poate avea in rest un comportament normal, integrandu-se in societate, dar uneori se produc tulburari psihice care necesita internarea in spital de specialitate. Perversul se poate apropia de adolescent pentru a-l folosi in practicile sale si deci unele aspecte ale acestei probleme trebuie cunoscute pentru a putea evita situatiile neplacute. Exhibitionismul este prezent mai ales la barbatii care isi arata organele sexuale altor persoane, producandu-se atunci orgasmul si ejacularea; alterori, se masturbeaza in prezenta altor persoane.
Din perspectiva psihanalitica, exhibitionistul, expunandu-si public organele genitale in fata unor femei sau fete singure, se asigura pe sine ca nu este castrat. Reactia de soc produsa de actiunile sale il ajuta sa faca fata anxietatii de castrare si ii da un sentiment de putere asupra sexului opus. Actele exhibitioniste sunt explicate de unii psihanalisti prin faptul ca barbatul in cauza a avut in antecedente situatii in care s-a simtit umilit sau a fost pus in situatii frecvente de umilire in raport cu puterea unei femei. Astfel, el isi razbuna umilirea prin socarea unor femei straine. Mai mult, expunerea organelor sale genitale il face capabil pe barbat sa-si regaseasca un sens al valorii si o identitate masculina pozitiva.
Exhibitionistii sufera frecvent de o insecuritate profunda in legatura cu masculinitatea lor.
Exhibitionistii simt frecvent ca ei nu produc niciun impact asupra nimanui din familia lor, si astfel ei trebuie sa recurga la masuri extraordinare pentru a fi observati. Actele exhibitioniste pot fi explicate ca incercari ale persoanei in cauza de a intoarce o situatie traumatica din copilarie. Teama, rusinea pot ingreuna decizia de a merge la un consult medical pentru comportament sexual deviant, dar este important sa se caute ajutor de specialitate. Tratamentul implica psihoterapie si/sau medicatie. Un prim punct al tratamentului formelor obisnuite de comportament sexual deviant este invatarea de catre persoana in cauza cum sa-si gestioneze dorinta si sa isi reduca comportamentele sexuale excesive in timp ce mentine o viata sexuala normala. Fie ca este in spital, la cabinetul psihologului sau acasa, tratamentul va fi intens la inceput. Este posibil ca tratamentul periodic, de-a lungul timpului, sa ajute la prevenirea recaderilor.
Sunt cateva tipuri de psihoterapie care pot ajuta in comportamentul sexual deviant.
– psihoterapia psihodinamica (acest tip de terapie se concentreaza pe constientizarea gandurilor si comportamentelor, dezvoltand noi intelesuri ale motivatiei si rezolvarii conflictelor)
– terapia cognitiv-comportamentala (aceasta terapie ajuta la identificarea credintelor si comportamentelor negative, care dauneaza sanatatii, si inlocuirea lor cu unele noi, pozitive)
– terapia de grup (persoana se va intalni regulat cu un grup, sub ghidarea unui specialist, pentru a explora emotiile si relatiile)
– terapia de familie sau consilierea de cuplu (comportamentul sexual deviant afecteaza intreaga familie, de aceea este folositor sa participe si partenerul sau copiii la aceste sedinte de terapie)
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
