Adevaruri despre minciuni
„A minti” inseamna acea capacitate a omului de a inventa povesti, de a inlocui unele aspecte dintr-o relatare cu altele, sau de a omite unele dintre ele, de a simula reactiile altora, urmarind intotdeauna sa fie convingator. Spontana sau intentionata (premeditata), minciuna are efecte negative in jur, si anume: conduce la dezinformare, confuzie, ofera false expectante, creand un avantaj de un anume fel doar pentru cel ce recurge la acest gen de declarare sau argumentare falsa. Persoana care minte urmareste diferite „beneficii”, cum ar fi: a convinge sau a obtine raspunsuri sau atitudini de natura a-i inlesni diferite relationari de afaceri, sociale sau intime; a manipula intentiile si comportamentele altora pentru obtinerea anumitor privilegii sau pozitii sociale; a se pune intr-o lumina favorabila in fata altora, a castiga aprobarea sau acceptarea celorlalti, a se afirma; a insela, a pacali. Alteori, se recurge la minciuna cu „bune intentii” – pentru a evita sentimente ranite sau a iesi dintr-o situatie ciudata.
Citate reprezentative pentru ceea ce este minciuna si cum este vazuta de unii autori:
Minciuna este un mijloc elementar de autoaparare.
Copiii invata sa minta incepand cu varsta de 3-4 ani, cand, proband unele comportamente, vad ca pot evita pedepse sau pot obtine ceea ce vor. Ei ajung chiar la exagerari greu de imaginat sau de crezut de catre adulti, insa le lipseste capacitatea de intelegere, astfel nu isi dau seama de lipsa credibilitatii si nici de intelegerea adecvata a laturii morale. Adultii recurg uneori la minciuni pentru a-si acoperi propriile frustrari, temeri, defecte sau handicapuri. Exista adevaruri pe care nu le putem rosti din diferite motive. Din lipsa de responsabilitate, din nehotarare, din lasitate sau pur si simplu asa ne dicteaza instinctul de supravietuire, conservandu-ne astfel echilibrul interior.
Mincinosul are nevoie de memorie buna.
Studiile de specialitate arata ca, pentru a minti, este nevoie de un efort mai mare al creierului de a lucra si/sau procesa informatiile, decat atunci cand se spune adevarul. De altfel, mincinosul, pentru a diminua predictibilitatea de a fi descoperit, construieste scenarii mentale si foloseste multe elemente in dezvoltarea acestora, foloseste exagerari si intortocheaza aspecte, evenimente, actiuni etc, pentru a parea credibil. De aceea, reactualizarea si/sau refolosirea unor informatii „construite” sub presiunea propriilor temeri de a fi „descoperit” pot fi uneori greu de facut, deoarece ele se pot uita usor.
Minciuna premeditata, chestiune de caracter, nu de fantezie
Pentru ca mincinosul care premediteaza are clar in minte scopul pentru care minte, isi urmareste interesele, deseori in detrimentul altora, actiunile si constructele lui mentale pot fi considerate exploatatoare, imorale si inselatoare. Teama de a nu pierde ceva (bunuri materiale sau sentimentale) determina unele persoane sa recurga la minciuna. Principiul lui Machiavelli potrivit caruia „niciodata sa nu incerci sa castigi cu forta ce se poate castiga cu deceptia” este o justificare pentru folosirea minciunii in scopul de face rau altora. Un alt citat des intalnit, care demonteaza statutul de simpla fantezie al minciunii, spune: „Prin minciuna se pierde reputatia si integritatea”.
Adevarul asteapta. Minciuna este grabita.
Unii oameni au o tendinta patologica de a minti, mint compulsiv, evidentiind si o incarcatura emotionala ce genereaza o anume graba de a expune „productia” mentala. Altfel spus, minciuna le este „la indemana” in orice situatie.
Minciuna este un bulgare de zapada ce devine cu atat mai mare cu cat este rostogolit mai mult.
Atunci cand iti urmaresti propriile interese si esti in mod direct interesat de efectul minciunii pe care ai construit-o, tentatia de amplificare si de dezvoltare a comportamentelor de influentare, de manipulare, de exploatare, folosind tactici ascunse si amagitoare este aproape iminenta. Se spune o minciuna si apoi alta pentru a o acoperi pe prima si asa mai departe. Cercul vicios este evident, iar persoana va minti din ce in ce mai mult si va fi prinsa in propria filosofie a minciunii.
Minciuna are picioare scurte.
Oamenii gasesc in minciuna o cale de scapare foarte usoara si ignora in faza initiala un aspect destul de important, si anume ca minciuna poate fi usor de descoperit.
Cu minciuna poti cumpara doar fum.
Descoperirea minciunii pune la mare indoiala orice afirmatie ulterioara a persoanei, chiar daca aceasta va incerca argumentari sau infirmari ale propriilor expuneri. Intr-adevar, persoana poate castiga prin minciuna ceea ce isi propune, insa pierde ceva mult mai scump, si anume increderea celorlalti.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
