Uscaciunea vaginala persistenta: cand apare si cum se trateaza
Uscaciunea vaginala este cunoscuta si ca atrofie vaginala. Aceasta conditie apare, tipic, la femeile aflate menopauza, dar si la femeile de orice varsta la care apare un nivel scazut de estrogeni (premenopauza, perioada postpartum, perioada de alaptare, in timpul administrarii unor medicamente antiestrogenice).
Cand apare uscaciunea vaginala?
Uscaciunea vaginala apare in urma scaderii nivelului de estrogeni, iar acestia mentin troficitatea si elasticitatea peretelui vaginal. Nivelul scazut de estrogeni poate aparea chiar si la femeile care nu sunt in perioada de climax (menopauza) in cateva conditii: dupa indepartarea chirurgicala a ovarelor, chimioterapie, iradierea terapeutica a pelvisului in tratarea cancerelor, dupa nastere – mai ales la mamicile care alapteaza, folosirea unor medicamente (danazol, nafarelin, leuprolid).
Estrogenul este responsabil pentru mentinerea unei bune epitelizari a vaginului in anii reproductivi. El actioneaza asupra receptorilor de la nivelul vaginului, vulvei, uretrei si trigonului vezical, mentinand nivelul optim de colagen din epiteliu, de acid hialuronic (ce mentine umeda suprafata epiteliului) si stimuleaza fluxul sangvin la nivelul organelor genitale.
Pana la 70% din femeile cu aceasta problema nu se adreseaza unui medic si considera conditia lor ca facand parte din procesul de imbatranire, multe dintre ele nestiind ca exista o varianta de tratament. Decat sa mearga la medic, multe dintre ele cauta solutii prin schimbarea stilului de viata, precum scaderea activitatii sexuale.
Instalarea menopauzei duce la o scadere dramatica a nivelului de estrogeni, cu pana la 95% din concentratia sangvina in premenopauza fata de menopauza.
Scaderea nivelului de estrogen duce la:
– scaderea pana la disparitie a straturilor celulare superficiale de la nivelui mucoasei vaginale;
– pierderea elasticitatii vaginale;
– cresterea tesutului conjunctiv subepitelial;
– cresterea pH-ului vaginal>5;
– scaderea secretiei vaginale de la 3-4g/4h pana la 1,7g/4h.
Subtierea peretelui vaginal il face pe acesta mult mai susceptibil la traumatisme, ducand la sangerari, petesii, ulceratii, chiar la traume minime, cum ar fi recoltarea unui frotiu Babes-Papanicolau. Mediul vaginal este mult mai sensibil la orice infectie sau inflamatie.
Femeile cu vaginita atrofica, pe langa disconfortul creat in urma disparitiei secretiei vaginale normale, mai pot avea: dureri la contactul sexual (dispareunie), sangerari vaginale, usturimi, arsuri, prurit vaginal sau scurgeri vaginale anormale, presiune pelvina sau vaginala, simptome ale tractului urinar (infectii urinare joase recidivante, urinari frecvente, disurie, disconfort uretral, hematurie).
Tratamentul atrofiei vaginale
Tratamentul atrofiei vaginale este unul temporar, uscaciunea revenind dupa oprirea administrarii.
Pot fi folositi lubrifianti vaginali, produse ce pot fi cumparate fara prescriptie medicala. Nu contin estrogen si nu au niciun efect secundar. Pot fi folositi de femeile cu simptome medii sau usoare. Este recomandat sa fie folositi mai ales in cazul contactului sexual pentru ca reduce frecarea si scade durerea. Lubrifiantii vaginali pot fi pe baza de apa sau ulei (masline, avocado, alune). Trebuie evitata folosirea lotiunilor sau cremelor de corp sau maini pe post de lubrifiant deoarece au un puternic efect iritativ la nivelul mucoasei vaginale.
O alta varianta de tratament este estrogenul administrat local, sub forma de crema sau tableta (ovul) vaginala. Este metoda cea mai eficienta pentru formele medii sau severe. Terapia estrogenica locala duce si la imbunatatirea simptomelor urinare (scade frecventa infectiilor urinare joase). Exista mai multe forme farmaceutice ce pot fi administrate local: tablete vaginale, inel vaginal sau crema. O cantitate foarte mica de estrogen este absorbita in circulatia generala. Dozele de estrogen continute in aceste preparate vaginale sunt mici, astfel riscul de aparitie a efectelor secundare (tromboze, cancer de san, cancer de endometru, infarct miocardic) este foarte mic. Estrogenul administrat vaginal in doze mici este considerat a fi sigur in folosirea de lunga durata, dar nu si in cazul femeilor cu antecedente de cancer mamar. Administrarea concomitenta de progestive nu este considerata necesara ca metoda de preventie a aparitiei cancerului de endometru.
Efectele adverse ce apar in urma administrarii vaginale de estrogen sunt rare, dar cele mai frecvente dintre ele sunt: iritatie vaginala, sangerari vaginale si dureri de sani.
Ca metode mecanice, pot fi folosite dilatatoarele vaginale sau cresterea activitatii sexuale. Activitatea sexuala regulata este considerata benefica in cazul uscaciunii vaginale deoarece mentine elasticitatea si troficitatea peretelui vaginal, impiedicandu-l sa se micsoreze.
