Teama de intimitatea in doi

Straniu, si totusi cat se poate de prezent si real. Multe cupluri se confrunta cu aceasta problematica. Desi intimitatea presupune a avea incredere in celalalt si a te lasa in grija lui fara sa-ti fie teama ca acesta ar putea profita de slabiciunile tale, totusi, exista cazuri in care intimitatea declanseaza neliniste, sentimente de rusine, dorinte de indepartare si de evitare a celuilalt. Care ar putea fi explicatiile acestui fenomen?

 

• In primul rand este posibil sa fi avut o relatie defectuoasa, lipsita de incredere, afectiune si suport cu mama ta in copilarie. O mama inconsecventa in grija, atentia si afectiunea fata de copilul sau, poate genera in viitorul adult dificultati de asumare a unei relatii intime de cuplu. De asemenea, acelasi lucru se poate intampla si in cazul unei mame agresive, agitate sau nervoase. Tanarul adult se va teme de intimitatea in doi, incercand astfel, in mod inconstient, sa se apere de agresivitatea si puterea mamei, de care nu s-a putut apara in trecut datorita inferioritatii puterii sale si a identitatii de sine inca in constructie.
• In al doilea rand, poate ca, in copilarie, teritoriul tau a fost invadat si astfel ai devenit victima unui abuz fizic sau emotional, asociind, acum, intimitatea cu suferinta. Astfel iti refuzi sansa de a iubi si de a te lasa iubita de un barbat.  Te temi de intimitate si ai gasit o modalitate inconstienta de a o evita. Intimitatea amoroasa i-ar permite celuilalt sa se apropie periculos de mult, sa impartaseasca cu tine un lucru semnificativ, sa te cunoasca mai bine. Iar acest lucru iti provoaca o anxietate teribila. Astfel incat, intr-o relatie mai putin intima, te simti protejata de descoperirea propriei vulnerabilitati in fata celuilalt.
• In al treilea rand, poate ai fost ranita in trecutul tau amoros atunci cand te-ai angajat serios si profund intr-o relatie de iubire. Respectul de sine a avut de suferit, ceea ce te face sa crezi ca nu ai dreptul de a fi fericita pe termen lung alaturi de un partener. Poti cadea in capcana de a te implica in relatii cu parteneri indisponibili. A te multumi cu cineva care nu este exclusiv intr-un parteneriat erotic cu tine reprezinta  o modalitate prin care demonstrezi faptul ca nu te respecti ca persoana integra cu drepturi depline de a fi fericita alaturi de un barbat “numai al tau”.

 

Intimitatea cu celalalt depinde de intimitatea cu sine

Pentru a remedia temerea de intimitate, diversi specialisti in terapia cuplului si a familiei, au propus o serie de strategii promitatoare. Un bun contact intim cu celalalt nu se poate realiza decat daca, tu, cititorule, ai un bun contact cu tine insuti. A fi cu tine insuti in acceptare si armonie semnifica premisa fundamentala a dezvoltarii unei bune intimitati in relatia de cuplu. Acceptarea celuilalt este precedata de acceptarea propriei persoane. Nu am cum sa accept la partener ceea ce resping la mine insumi. Daca eu nu imi recunosc ipocrizia cum as putea vreodata sa o accept la partenerul meu? Sau daca eu nu sunt constienta de propriile mele vulnerabilitati, cum sa i le accept pe ale sale? Autoacceptarea nu inseamna a da frau liber tuturor gandurilor si impulsurilor mele, ci a-mi da voie sa le constientizez. Doar apoi, in mod constient, pot decide ce sa fac cu ele mai departe.

 

Confortul in doi – acceptarea ca celalat este diferit

Atunci cand o persoana nu are complexe corporale, se simte bine in pielea sa, exista cele mai mari sanse ca aceasta sa accepte corpul partenerului fara jena, dezgust sau teama. A-l accepta pe celalalt asa cum este el presupune intelegerea faptului ca acesta este diferit si liber sa se manifeste asa cum doreste. Este important sa invatam sa traim confortabil unul cu celalalt, fara a ne impiedica de diferentele dintre noi, oricat de majore ar fi acestea. Doar asa vom reusi sa iesim de sub influenta fortelor conflictuale si sa atingem “perfectiunea” in relatia de cuplu. Ar fi ideal, nu-i asa?

 

Simturile, canalele catre intimitate

Premergator dezvoltarii unui optim contact emotional intim este necesara stabilirea unei bune intimitati non-verbale, si ma refer aici la cea senzoriala. Simturile noastre sunt canalele prin care comunicam unii cu ceilalti, la nivel corporal. Evident ca si mesajele verbale au o importanta majora in procesul de comunicare datorita avantajului acestuia de a ne ajuta in exprimarea emotiilor, sentimentelor si gandurilor noastre catre partener. Insa, limbajul non-verbal are marea calitate de a fi perceput imediat, clar si fara distorsiuni. Acest tip de limbaj, spre deosebire de cel verbal, cu greu poate distorsiona sau preface realitatea noastra interioara.

 

Dintre toate simturile umane, cele mai benefice si utile unei bune legaturi emotionale, sunt sim?ul olfactiv, tactil si termic. Prin intermediul mirosului si a atingerilor tandre, cei doi parteneri isi induc mutual o stare de relaxare profunda sau senzatii placute de excitatie erotica. Astfel ambii parteneri ajung sa se cunoasc? la nivelul intimitatii corporale ceea ce implica un alt mare beneficiu, si anume, crearea unui mediu ambiant pozitiv generator de mari recompense emotionale. Pe plan sexual, un limbaj senzorial de inalta calitate stimuleaza si eficientizeaza un contact intim profund si gratificant.

 

Singuratatea in doi

Multe cupluri, desi impart acelasi spatiu fizic, aproape ca nu se mai “intalnesc” unul pe celalalt. Impreuna, dar singuri,acestia nu se mai ating, nu se mai vad, nu se mai simt asa cum o faceau odata. S-au pierdut reciproc in minunata dar si provocatoarea experienta a vietii in doi. In aceste situatii, cuplul se indreapta in mod sigur catre separare.

 

A crea si a dezvolta intimitatea emotionala in doi presupune depunerea unei serii de eforturi constante din partea ambilor parteneri concretizate in atitudini si fapte destinate cunoasterii autentice de sine si de celalalt.      Aceasta este calea miraculoasa prin care se poate evita disruptia maritala sau si mai grav, dramatica „singuratate în doi”.

 

 

Text: Ioana-Corina Marcu

Consilier psihologic experientialist sub supervizare – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei