Ştii ce fac fetele în noaptea Sfântului Andrei?
Unul dintre cele mai importante momente din an pentru farmece și vrăji este, fără îndoială, noaptea de Sfântul Andrei. Sunt multe legende și tradiții legate de această sărbătoare; unele care au legătură cu protecția împotriva spiritelor rele care bântuie prin lume, altele care spun că lupii vorbesc precum oamenii, iar altele au legătură cu măritişul.
Fetele obișnuiau să se așeze goale între două oglinzi, la miezul nopții
Se spune că la miezul nopții de Sfântul Andrei există tradiția ca fetele să întoarcă o oală de lut cu gură în jos și să pună pe fundul vasului trei cărbuni încinși, apoi să rostească o incantație, ajungând astfel la inima bărbatului iubit. Se spune că fetele foloseau și alte metode pentru a afla cum arată ursitul; de exemplu, țineau două lumânări aprinse în mâna și priveau într-un pahar cu apă în care fusese aruncat o verighetă sfințită pentru cununie. Pentru a vedea scene din viitorul lor sau chipul viitorului soț, fetele obișnuiau să se așeze goale între două oglinzi, la miezul nopții, de asemenea cu două lumânări aprinse în mână.
Altă tradiţie amintește de umplerea unei oale cu 9 cești cu apă și punerea acesteia sub o icoană. Dacă a două zi de dimineață se constată că, după ce este pusă la loc în cești, mai rămâne apă pe fundul oalei, fata urmă să aibă noroc și să se mărite; în cazul în care ultima ceașcă nu se umplea de tot, norocul nu era de partea ei. Alte fete își puneau 41 de boabe de grâu sub pernă și, dacă visau că cineva le ia de acolo, însemna, de asemenea, că se vor mărită.
Mâncau o turtă crezând că cei ursiţi lor le vor apărea în vis cu apă să le potolească setea!
Se mai practica și prepararea unei turte pentru care apa era adusă cu gură. Făina și sarea erau măsurate cu o coajă de nucă. După ce coceau această turtă pe vatră, fetele o mâncau crezând că cei ursiti lor le vor apărea în vis cu apă să le potolească setea. O altă tradiție era aceea a coacerii unui colac din pâine dospită, în mijlocul lui fiind așezat un cățel de usturoi. Colacul era păstrat la loc călduros timp de o săptămâna. Dacă usturoiul încolţea, fata avea noroc. De asemenea, se practica și mersul fetelor noaptea la o fântână; acolo aprindeau o lumânare de la Paște și o afundau cu ajutorul unei găleți, iar când luciul apei era suficient luminat, era rostită incantația potrivită și apă se tulbura, revelând chipul celui cu care fata urma să se căsătorească.
În seară de 29 spre 30 noiembrie, înainte de miezul nopții, fetele trebuie să fie pieptanate
O altă legendă spune că unele fete foloseau 9 potcoave, 9 ace, 9 fuse, o coasă și 3 cuțite, toate înroșite în foc; acestea erau scoase ulterior din flacară, stinse cu apă și apoi descântate. Practicile sunt diverse, una dintre ele, din Maramureș, spunând că în seara de 29 spre 30 noiembrie, înainte de miezul nopții, fetele trebuie să fie pieptanate, dintii pieptenului fiind echivalentul simbolic al ghearelor animalelor sălbatice; acesta, împreună cu obiectele ascuțite din casă, trebuie legat bine cu o sfoară.
Multe dintre aceste tradiții au fost păstrate de la strămoșii noștri daci, având rădăcini păgâne, pre-creștine. Se pare că au fost verificate în timp și funcționează. Oricum ar fi, sunt povești frumoase și este bine să păstrăm în vedere latura mistică a existenței noastre.
