Sinechia uterina

Sinechia uterina reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilitatii si disfunctiilor menstruale si se prezinta sub forma unor aderente care se dezvolta la nivelul cavitatii uterine, alipind peretii uterini. Aderentele intrauterine rezulta in urma lezarii stratului bazal endometrial si apar frecvent in contextul chiuretajelor uterine, manevrelor obstetricale intrauterine, interventiilor chirurgicale sau in urma infectiilor intrauterine.

Toate femeile pot fi afectate, indiferent de rasa sau varsta

Istoricul de chiuretaj uterin, urmat de lipsa menstruatiei (amenoree) si eventual dureri pelvine ciclice, lunare, este foarte sugestiv pentru diagnosticul de aderente intrauterine.

Sindromul Asherman reprezinta o forma severa de sinechie uterina, aparuta in urma lezarii endometrului si frecvent asociata cu infertilitatea. Se constata o incidenta crescuta a aparitiei sindromului la scurt timp dupa nastere.

Endometrul − mucoasa care tapeteaza cavitatea uterina − este compus din 2 straturi: stratul functional care se descuameaza in timpul menstruatiei si este exteriorizat sub forma de flux menstrual si stratul bazal care regenereaza lunar primul strat. Lezarea stratului bazal, de obicei in contextul chiuretajului uterin pentru sarcina, duce la formarea de cicatrici care, in functie de extindere, pot oblitera cavitatea uterina in diverse grade.

Afectarea stratului bazal al endometrului poate fi provocata si consecutiv nasterilor prin operatie cezariana, in special daca au fost necesare manevre intrauterine instrumentare, post miomectomii, infectii endometriale sau post iradiere pelvina.

Tuberculoza genitala asociaza sinechii uterine si sindrom Asherman.

Pacientele se prezinta, de obicei, cu dereglari menstruale importante – amenoree, hipomenoree, dismenoree si dureri pelvine, dar si cu infertilitate si avorturi spontane recurente. S-a demonstrat ca nu intotdeauna simptomatologia reflecta severitatea bolii.

Multe dintre pacientele diagnosticate cu sinechie uterina prezinta endometrioza pelvina si chisturi enometriotice. Acest lucru este pus pe seama refluxului menstrual care poate aparea la aceste paciente. De asemenea, daca pacienta prezinta o sinechie obstruanta in jumatatea inferioara a uterului, se poate prezenta cu hematometrie sau hemosalpinx.

Diagnosticul si tratamentul sinechiilor uterine

Histeroscopia reprezinta gold standardul pentru diagnosticul si tratamentul sinechiilor uterine. Ultrasonografia nu aduce informatii importante legate de diagnostic, desi uneori imaginile ecografice pot orienta clinicianul catre suspiciunea de diagnostic.

Histerosalpingografia si sonohisterosalpingografia sunt utilizate pentru a evalua extinderea leziunilor.

Studiile imagistice – RMN si CT isi aduc aportul in evaluarea complicatiilor secundare aparute in urma sinechiilor uterine (ex. endometrioza si aderente pelvine).

Profilul hormonal si analizele biochimice arata valori normale.

Prognosticul fertil depinde de gravitatea si de cat de extinse si de vechi sunt aderentele.

Sinechiile recente si fine au un prognostic favorabil cu tratament adecvat. Sinechiile vechi, groase, care oblitereaza intreaga cavitate au, de obicei, un prognostic rezervat.

Chiar si in urma tratamentului si a desprinderii aderentelor, mediul intrauterin poate ramane nefavorabil pentru o implantare embrionara din cauza endometrului scleroatrofic.

Pentru cazurile in care se reuseste adezioliza aderentelor uterine, insa cu imposibilitatea dezobstructiei orificiului tubar, ramane posibilitatea procedurilor de fertilizare in vitro pentru obtinerea unei sarcini. Totusi, pacientele cu sarcina obtinuta dupa tratament pentru sinechie uterina au o incidenta crescuta de complicatii asociate sarcinii. Studiile de specialitate au aratat o incidenta crescuta a complicatiilor in cazurile de sinechie uterina asociata sarcinii. Acestea au prezentat un risc mai mare de avort, decolare placentara, ruptura prematura de membrane si cresterea incidentei operatiilor cezariene pentru malpozitie. De asemenea, este raportata o incidenta crescuta a cazurilor de placentatie anormala.

Tratamentul trebuie ghidat in functie de severitatea si extensia sinechiilor.

In cazul sinechiilor recente, se poate tenta dilatatia si debridarea aderentelor. Manevra se face ideal sub ghidaj histeroscopic. Odata intrat in cavitatea uterina, histeroscopul poate fi folosit pentru a debrida aderentele. In cazul unor aderente mai groase, se pot folosi foarfecele. In cazurile severe, in care, din cauza modificarii arhitecturii uterine, exista un risc crescut de perforatie uterina, se poate recurge la laparoscopie concomitenta.

Odata rezolvate aderentele, se pune problema impiedicarii refacerii lor. Acest lucru se realizeaza prin tratamente hormonale si plasare de dispozitive intrauterine pe perioada limitata.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie