Implicatiile psihologice ale violului
Violul este o infractiune sexuala. Codul Penal statueaza violul ca infractiune si anume: “actul sexual de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa”.
Aceste fapte grave ce pot cauza vatamarea integritatii corporale, a sanatatii fizice sau psihice a persoanei sunt savarsite de persoane ce manifesta diferite particularitati comportamentale, insa, in general, sunt persoane ce dau dovada de o violenta fizica considerabila, isi planuiesc atacurile si isi urmaresc victimele, uzeaza de tehnici de manipulare pentru a-si atrage victima in campul faptei, uneori incercand sa aiba o relatie intima cu victima.
Exista si o alta categorie de violatori numita categoria violatorilor sadici, care ataca spontan, fara un plan in prealabil, care ajung pana la acte de tortura si maltratare a victimei sau la omor, la acestia din urma aceasta tendinta are sanse mari de a recidiva.
Violatorii isi trateaza victimele folosind amenintari, verbalizand cu dispret si elemente de injosire a victimei. Faptuitorul nu cunoaste victima, insa sunt si situatii in care victima este urmarita o perioada de timp pana se ajunge la atacul propriu-zis.
Victimele violatorilor
In general, persoanele alese ca victime ale violatorilor sunt persoane docile, iar ca pondere, aproape jumatate dintre victime sunt adolescente, uneori virgine si lipsite de experienta sexuala. In multe din situatii, victima ezita sa faca plangere la organele abilitate impotriva faptuitorului, astfel multi violatori sunt in libertate. Exista mai multe elemente ce tin de mentalitate sau de nivelul de dezvoltare psihica a persoanei traumatizate, ce conduc la invinovatire si rusine, astfel fapta fiind ascunsa.
Din cauza acestei tendinte de culpabilizare a victimei, multe persoane ce ar trebui sa stea dupa gratii sunt in libertate, iar victimele luptand cu efectele psihice pe o lunga perioada de timp sunt infricosate sa ramana singure, devin anxioase, sufera de depresie sau devin foarte banuitoare fata de persoanele cu care intra in contact. Persoana violata este traumatizata psihic, iar traumele pot dura toata viata.
Amprentele experientei traumatice
Faza de soc ce urmeaza imediat dupa experienta traumatica se caracterizeaza prin confuzie, derealizare si negare. In interviuri se poate observa cu usurinta ca victima evita sa vorbeasca despre cele intamplate si se afla intr-o stare generalizata de anestezie emotionala. Violul este o infractiune ce lasa urmari ingrozitoare.
Devalorizarea sinelui sau sentimentul de murdarire persistent, zdruncinarea increderii in lume, dobandite prin actul de viol, vor fi elemente greu de tratat prin terapie. Refularea agresiunii si indreptarea tendintelor agresive catre propria persoana ca si deplasarea asupra altei persoane, de exemplu, asupra terapeutului sau viitorului partener, sunt de asteptat ca reactii psihotraumatice. Conceptia despre sine cat si conceptia despre lume sunt alterate de starea de neputinta pe care violatorul a impus-o prin actul sau, acestea putand evolua in diferite tulburari psihice.
Victimele violurilor pot dezvolta in relatiile ulterioare sentimente de ostilitate sau chiar agresivitate fata de partener. Chiar daca va exista atractie fizica, aceasta va fi mascata sau se va evita recunoasterea ei, excitarea fiind interpretata ca o ostilitate si nu ca un act erotic, implicarea afectiva va fi diminuata.
Persoana care a suferit in antecedente un viol va fi pe parcursul relationarii cu alte persoane de sex opus rezervata, va face rareori dezvaluiri despre sine sau despre ceea ce simte, sau despre trecutul ei. Ea va trece prin mai multe etape de incercari si esecuri de reparatie a psihotraumei, insa episoadele de reamintire, flash-back-urile ce pot interveni in partidele intime cu un partener ales vor crea presiuni, incarcaturi emotionale puternice, astfel incat ajutorul de specialitate este necesar.
Dificultatile de natura psihologica in cazul persoanelor abuzate sexual pot conduce la dezvoltarea de angoase, fobii, tulburari psihosomatice, dispozitii depresive sau depresii de lunga durata, abuz de alcool, droguri, medicamente, tulburari de relatie (refuz, evitarea altor relatii, neincredere in partener), tulburari de perceptie a propriului corp (permanenta senzatie de mizerie sau greata datorata mizeriei). Sentimentul profund de devalorizare, lipsa de sens, starea depresiva de lunga durata pot conduce victima la suicid.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala
