Ce reprezintă sarcina ectopică (extrauterină)?
Sarcina extrauterină (ectopică) – informații generale
O sarcină ectopică este o sarcină extrauterină. Aproape toate sarcinile extrauterine apar în trompa uterină, dar există și alte sedii posibile, precum la nivelul unei cicatrici posthisterectomie, ovar sau abdomen. O sarcină extrauterină apare atunci când ovulul fertilizat se implantează și crește în afara cavității principale a uterului. Există și cazuri de sarcină heterotopică (o sarcină intrauterină și una extrauterină sunt prezente concomitent). O sarcină extrauterină netratată poate fi o urgență medicală. Tratamentul prompt reduce riscul de complicații din timpul sarcinii extrauterine și crește șansele pentru sarcini viitoare sănătoase. Potrivit statisticilor, una din 50 de sarcini sunt sarcini extrauterine și sfârșesc prin avort spontan sau avort provocat.
Sarcina extrauterină și cauzele ei
Nu există un indicator clar al unei sarcini extrauterine, însă în unele cazuri, s-a observat că apare cu predilecție la femeile cu următorul profil:
- gravida are vârsta de 35-44 de ani
- gravida a avut deja o sarcină extrauterină
- gravida prezintă inflamație și cicatrici ale trompelor uterine dintr-o afecțiune anterioară, infecție sau intervenție chirurgicală
- factori hormonali
- anomalii genetice
- defecte congenitale
- gravida a suferit afecțiuni medicale care afectează forma și starea trompelor uterine și a organelor de reproducere.
Sarcina normală versus sarcina extrauterină
O sarcină extrauterină este o complicație în sarcină în care embrionul se atașează de un loc care se află în afara uterului. Într-o sarcină normală, ovulul fertilizat se îndreaptă spre peretele uterin pentru implantare. Într-o sarcină extrauterină, oul se atașează în afară cavității uterine, cum ar fi trompa uterină, fiind cunoscută sub numele de sarcină tubară. Dezvoltarea fătului în interiorul trompelor uterine este dificilă, deoarece nu este mediul necesar dezvoltării embrionului. Sarcina extrauterină debutează cu simptome similare sarcinii sănătoase, însă, ulterior, embrionul implantat în afara uterului nu are șanse de supravieţuire. Majoritatea sarcinilor extrauterine sunt sarcini tubare, care pot fi periculoase, deoarece pot rupe trompa uterină pe măsură ce oul crește. Sarcina extrauterină apare de obicei în jurul a șase săptămâni de sarcină, iar în unele cazuri, femeia nici măcar nu știe că este însărcinată și pur și simplu are simptome ciudate pe care nu le recunoaște. Unele femei pot prezenta slăbiciune, amețeli sau leșin, simptome care pot apărea după ruperea trompei și se datorează pierderii de sânge. Sarcina extrauterină este o urgență medicală și trebuie tratată imediat pentru a preveni sângerările interne severe, amenințătoare de viață.
Care sunt factorii de risc pentru sarcina extrauterină?
- Sarcină extrauterină în antecedente – femeile care au avut un tratament conservator pentru sarcina extrauterină au un risc mai ridicat pentru recurenţă.
- Patologia tubară – cauza majoră a sarcinii extrauterine este perturbarea anatomiei normale a trompelor uterine ce poate fi însoțită de insuficientă funcțională prin deteriorarea activității ciliare.
- Chirurgie reconstructivă
- Sterilizarea tubară, cu rată de eșec sub 1%, aproximativ o treime din aceste sarcini fiind ectopice.
- Infecții genitale în antecedente
- Infertilitatea
- Parteneri sexuali multipli
- Fumatul – fumatul în perioada periconceptionala crește riscul de sarcina extrauterină într-un mod dependent de doză.
- Fertilizarea în vitro – fertilizarea în vitro a fost asociată cu un risc crescut de sarcina ectopică și heterotopică.
- Dușurile vaginale – asociate cu un risc crescut pentru boală inflamatorie pelvină și sarcina extrauterină.
- Vârstă fragedă
Factorii de protecție sunt reprezentați de metodele de contracepţie, prezervativul, în primul rând, pilulele sau steriletul. Cu toate acestea, în cazul în care femeia concepe, probabilitatea unei sarcini extrauterine este, în general, mai mare decât la femeile care nu folosesc contraceptive.
Manifestările clinice ale sarcinii extrauterine apar de obicei la 6-8 săptămâni de la ultima menstruație normală. O sarcina extrauterină poate fi neruptă sau ruptă în momentul prezentării la spital. Ruptura tubară înseamnă hemoragie și pune viața în pericol.
Care sunt simptomele unei sarcini extrauterine?
Simptomele sugestive ale rupturii tubare includ:
- sângerare vaginală
- dureri ascuțite în zona abdominală care radiază spre pelvis
- lipotimie
- tahicardie cu hipotensiune
- dureri de umăr sau gât
- leșin, amețeli și slăbiciune
În cazul unei sarcini nerupte, caracterele sângerării vaginale și ale durerii abdominale variază, neexistând un model care să fie patognomonic pentru sarcina extrauterină. Sângerarea vaginală anormală și durerea pelvină trebuie comunicate de urgență medicului obstetrician-ginecolog.
Sarcina extrauterină – ce complicații pot apărea
În zilele noastre, sarcina extrauterină poate fi adesea diagnosticată înainte ca starea femeii să se deterioreze, rezultând ca, sarcina ectopică să fie mai puțin probabil o boală care pune viața în pericol.
Cea mai gravă complicație a sarcinii extrauterine este ruperea trompei uterine. În lipsa intervenției rapide, trompa uterină poate determina hemoragie care pune în pericol viața.
De asemenea, fertilitatea femeii poate fi afectată, întrucât trompa sau trompele, dacă au fost rupte ambele, nu vor mai fi 100% funcționale după rupere, în acest caz, fertilizarea în vitro (FIV) rămâne o opțiune.
Complicațiile intervenției chirurgicale pot include sângerări, infecții și deteriorarea organelor înconjurătoare, cum ar fi intestinul, vezica urinară, ureterele și vasele majore din apropiere.
Depresie: Aceasta se poate instala din cauza durerii pentru pierderea sarcinii și îngrijorarea cu privire la sarcinile viitoare.
Sarcina extrauterină poate fi prevenită? Ce trebuie să știi despre prevenție?
Nu există nicio modalitate de a preveni o sarcină extrauterină, însă riscul poate fi redus prin mentinerera sănătății aparatului reproducător.
Se recomandă limitarea numărului partenerilor sexuali și folosirea prezervativului ca principală măsură de protecţie, atât pentru a evita o sarcină nedorită, cât și pentru a reduce riscul de BTS. (boli cu transmitere sexuală).
Se recomandă vizite regulate la medicul ginecolog, inclusiv examene ginecologice regulate și screening-uri periodice ale BTS.
Se recomandă măsuri pentru îmbunătățirea sănătății personale, cum ar fi renunțarea la fumat.
Datorită tehnologiei avansate, odată cu determinarea exactă a concentrațiilor foarte scăzute de hCG și a ultrasunetelor, mai mult de 85% dintre femei sunt acum diagnosticate înainte de ruptura tubară, ceea ce a condus la terapie medicală și chirurgie laparoscopică cu conservare a trompelor și potențialul fertilității viitoare. Riscul unei alte sarcini ectopice este de aproximativ 10-20%, iar șansa unei sarcini intrauterine ulterioare este de aproximativ 64-76%.
Cum se pune diagnosticul de sarcină extrauterină?
Componentele cheie ale evaluării unei femei cu suspiciune de sarcină extrauterină sunt o ecografie transvaginala și dozarea cantitativă a gonadotropinei corionice umane (hCG), în serie la fiecare 48 până la 72 de ore. Teste suplimentare se efectuează pentru a evalua anemia, grupul sangvin și Rh-ul, precum și evaluarea pentru potențiala terapie cu metotrexat.
Diagnosticul de sarcină extrauterină sau ectopică este un diagnostic clinic și paraclinic, pe baza testelor hCG seriate și TVU. Zona de discriminare este nivelul hCG seric peste care un sac gestational ar trebui să fie vizualizat prin ecografie endovaginală, stabilit la 1500-2000 UI/L. Sub zona discriminatorie, diagnosticul unei sarcini anormale se poate face numai pe baza unui hCG necorespunzător în creștere (creștere <53% în 48 de ore ). Deasupra zonei discriminatorii, diagnosticul se face ecografic pe lipsa unei dovezi care să ateste un sac gestational intrauterin.
Tratamentul sarcinii extrauterine
Tratamentul sarcinii extrauterine sau ectopice poate fi medicamentos sau chirurgical, standardul de aur în prezent fiind reprezentat de chirurgia laparoscopică cât mai conservatoare. Indicațiile tratamentului chirurgical includ instabilitate hemodinamică, suspiciunea de ruptură tubară, contraindicații pentru metotrexat, eșec al terapiei medicamentoase. Pierderea unei sarcini poate avea efecte serioase asupra femeii, mai ales la nivel psihic și emoțional. De aceea, pentru refacerea completă și rapidă, este indicată consilierea psihologică și sprijinul familiei.
