Fisura anala: simptome, diagnostic si tratament
Fisura anala este o ulceratie anala superficiala, insotita de dureri si contractura sfincteriana. Fisura apare in portiunea distala a canalului anal. Initial intereseaza doar epiteliul (care captuseste canalul anal), insa ulterior cuprinde toata grosimea mucoasei anale. Fisura anala se intalneste la pacientii cu hemoroizi, cu constipatie cronica.
Simptomatologia fisurii anale este relativ specifica. Se descrie o triada reprezentata de:
- Durere
- Ulceratie
- Contractura sfincteriana
Durerea din fisura anala apare, de cele mai multe ori, specific in 3 timpi: scaun-pauza-durere. Dupa o scurta perioada de timp de la defecatie, urmeaza o scurta perioada de liniste de cateva minute, dupa care se instaleaza o durere de intensitate destul de mare cu caracter de arsura, usturime care dureaza de regula mai multe ore.
Aceasta simptomatologie apare dupa fiecare scaun si uneori este atat de chinuitoare incat bolnavii care leaga aparitia durerii de eliminarea scaunului isi inhiba repetat reflexul de defecatie si favorizeaza astfel aparitia constipatiei, sursa de intretinere si agravare a fisurii. Aproximativ 70% dintre pacienti relateaza sangerari cu sange rosu, de obicei in cantitate redusa, frecvent se descrie constipatia, mancarimi si supuratii perianala (puroi) in cazurile neglijate. Frecvent, se intalnesc la acesti pacienti diverse manifestari neuropsihice. Caracterul cronic al bolii, manifestarile penibile ale acesteia si lipsa de raspuns la diversele autotratamente determina uneori aparitia oboselii, anxietatii si a cancerofobiei (frica de cancer).
Diagnostic si tratament
Diagnosticul pentru fisuri anale este pus dupa o anamneza amanuntita, insotita de examinarea regiunii anale prin deplisarea blanda (sub anestezie locala) a pliurilor si vizualizarea directa a leziunii. Evolutia naturala a fisurii anale este spre cronicizare si suprainfectie, astfel incat tratamentul devine imperios. Se discuta despre 2 tipuri de tratament:
- Tratament conservator
- Tratament chirurgical
Tratamentul conservator
Tratamentul conservator presupune tratamentul medical si reprezinta intotdeauna prima alegere. El poate vindeca pana la 90-95% din cazuri si urmareste suprimarea durerii, a contracturii sfincteriene si a constipatiei, deci intreruperea cercului vicios.
Baile de sezut caldute cu betadina, permanganat de potasiu sau numai pur si simplu sapun contribuie prin relaxarea sfincteriana la ameliorarea durerii si favorizeaza in cele din urma vindecarea. Sunt total interzise manevrele care pot leza regiunea anala: supozitoarele de orice fel, folosirea hartiei igienice.
-Prima linie a tratamentului medical o reprezinta combaterea tulburarilor de tranzit si a defecatiilor dificile. Se recomanda un consum sporit de lichide (peste 2 l/zi ) si fibre (fructe, legume, cereale) sau formatori de scaun (suplimente nutritive cu proprietati laxative si antidiareice). Laxativele usoare de tip ulei de parafina pot fi indicate in unele cazuri cu scopul de a mentine un tranzit reglat si usor, care sa nu traumatizeze anusul.
-A doua linie de tratament medical este tratamentul topic (local) cu agenti capabili sa combata spasmul. Se folosesc agenti ce contin anestezice locale, agenti trofici care produc relaxarea musculaturii sfincterului. Uzul topicelor antihemoroidale este contraindicat intrucat nu poate duce la vindecare si predispune la alergii de contact, iar folosirea supozitoarelor va conduce chiar la intretinerea bolii prin microtraumatismele care intretin cercul vicios. Terapia topica se aplica pe zona fisurii de 3-4 ori pe zi, medicamentele fiind inglobate in creme si geluri.
-A treia linie de tratament este injectarea de toxina botulinica la nivelul sfincterului intern. Actiunea toxinei botulinice este limitata la 6-12 saptamani. Avantajul acestui tratament este lipsa riscului de incontinenta.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical ramane rezervat fisurilor netratabile prin masuri conservatoare sau fisurilor complicate (suprainfectate). Se foloseste fie dilatatia anala, fie sfincterotomia interna (se taie sfincterul intern). Complicatiile posibile: incontinenta, sangerarea, infectiile postoperatorii si recidiva.
Text: Dr. Brindusa Cimpoca
Medic rezident obstetrica-ginecologie
