Când și cum întrerupem alăptarea?

Decizia de întrerupere a alăptării îi aparține în totalitate mamei și momentul întreruperii alăptării poate varia considerabil de la un copil la altul. Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea pentru cel puțin 1 an, cu aproximativ 6 luni de alăptare exclusivă urmată de alăptarea combinată cu introducerea alimentelor solide. Academia de pediatrie din America recomandă alăptarea atât timp, cât este dorita reciproc de mamă și copil.

Marea parte a specialistilor afirmă că înţărcarea începe în momentul în care copilul începe să consume alimente solide, chiar dacă înțărcarea completă se realizează peste câteva luni sau ani. Indicat ar fi ca înțărcarea să se realizeze treptat și ușor, acest lucru oferă atât copilului, cât și corpului mamei timp pentru a se adapta.

După vârsta de 6 luni, laptele matern nu se transformă în apă și nu își pierde valoarea nutritivă, însă se adaptează nevoilor bebelușului. Studiile actuale au demonstrat că profilul nutrițional al laptelui matern rămâne practic același pe parcursul celui de-al doilea an de alăptare, deși conținutul său de proteine și sodiu creste, în timp ce conținutul de calciu și fier scade. Mai mult, laptele matern conține în continuare anticorpi care stimulează sistemul imunitar al copilului pe toată durată alăptării.

Înțărcarea are etape diferite în funcție de vârsta bebelușului și de modul de viață al mamei:

• Înțărcarea înainte de 6 luni.

În cazul  în care bebelușul trebuie înțărcat înainte de 6 luni, mama trebuie să suplimenteze reducerea laptelui matern cu formulă. Laptele matern sau laptele praf (formula) este considerat un aliment principal al bebelușului în primul an de viață. Dacă bebelușul refuză biberonul de la mamă, ar fi indicat ca în prima parte a înțărcării altcineva din familie să încerce să-l hrănească. Pe măsură ce mesele la sânul mamei sunt mai rare , trebuie să se crească progresiv numărul biberoanelor cu lapte praf. Acest lucru este important să se realizeze treptat și să vedem cât de bine digeră cel mic formula de lapte.

• Înțărcarea după 6 luni.

După 6 luni, în alimentația bebelușului trebuie să-i introducem alimente solide. Alimentele nu ar trebui să înlocuiască treptat laptele matern sau laptele praf pâna când bebelușul nu ajunge la 1 an, deoarece laptele reprezintă principala sursă de calorii.

• Înțărcarea după 1 an.

Când bebelușul împlinește 1 an, mama poate lua în considerare înțărcarea, însă nu întotdeauna înțărcarea bebelușului depinde de cât de pregatită este mama, cât și copilul, să renunțe la alăptat. După vârsta de 1 an, copilul mănâncă o varietate de alimente și a început să bea apă și lapte. Astfel că secreția lactată a mamei se reduce semnificativ. La această vârstă alăptatul la sân poate reprezenta, pe lângă atașamentul emoțional și o sursă de distracție pentru cel mic.

• Înțărcarea bruscă.

Înțărcarea bruscă nu este recomandată deoarece este mult prea dureroasa atât pentru mamă, cât și pentru copil. Mamei i se pot angorja sânii și să crească riscul de infecție. Însă sunt și cazuri în care înțărcarea se impune atunci când vorbim de necesitatea inițierii unui medicament sau a unei proceduri de sănătate care nu sunt compatibile cu alăptarea.

• Înțărcarea în sine.

Înțărcarea în sine se referă la faptul că mama îi dă copilul său posibilitatea să se înțarce singur. Copiii reacționează diferit la înțărcare, unii o fac treptat, alți o fac brusc preferând să se joace cu sânul un timp mai îndelungat după alăptare. Aici nu putem să vorbim de ”normal„ deoarece fiecare copil este unic. Cu cât copilul crește, înțărcarea poate reprezenta o negociere între cei doi. Organizația Mondială a Sănătății a publicat niște date antropologice potrivit cărora, vârsta naturală a auto-înțărcării este de aproximativ 2,5-7 ani.

Farmaciile Catena întâmpină mămicile, dar şi femeile care se pregătesc să rămână însărcinate, cu cardul Mama şi Copilul. Pe baza cardului, posesoarele pot beneficia de reduceri de până la 25%.