Bruxismul sau scrâşnitul din dinţi: cauze si efecte
Ți s-a întâmplat uneori să vezi în jurul tău oameni supărați care scrâşnesc din dinți? Sau ție, atunci când ești neputincios și plin de furie să strângi din dinți până în momentul în care simți că dinții tăi scrâşnesc, precum două pietre pe care le lovești? Acesta este un semn al bruxismului.
Ce este bruxismul?
Bruxismul este un obicei oral care constă în scrâșnirea involuntară ritmică sau spasmodică nefuncțională, șlefuirea sau strângerea dinților, spre deosebire de mișcările de mestecat ale mandibulei, care pot duce la traume ocluzale. Termenul „la bruxomanie” a fost folosit pentru prima dată de Maria Pietkiewicz în 1907.
Cercetările arată că cea mai periculoasă formă a acestei patologii este bruxismul nocturn, care are o origine psihoemotivă și ocluzală. Dacă nu este tratat, acesta duce la deteriorarea dinților, a parodonțiului și a mucoasei bucale, patologia mușchilor care constituie sistemul masticator, dureri de cap și dureri cervicale, temporomandibulare și tulburări de auz.
Tulburările legate de stres, inclusiv depresia și anxietatea, sunt o problemă reală într-o societate foarte dezvoltată. Studiile clinice sugerează că stresul este principalul motiv pentru care pacienții solicită sfatul medicului (50-75%). Acest lucru este confirmat și de numărul mare de medicamente utilizate pentru tratarea problemelor legate de stres în țările occidentale, cum ar fi antidepresivele, anxioliticele și hipnoticele, care scad tensiunea arterială și nivelul colesterolului. Mai mult, numărul pacienților care solicită tratament din cauza tulburărilor temporomandibulare și a parafuncțiilor orale este în creștere, ceea ce poate confirma o corelație între aceste afecțiuni și un număr tot mai mare de factori de stres cronici în societățile foarte dezvoltate. Acest tip de tulburare poate fi observată și la persoanele mai tinere și este mai frecventă la femei. Se acceptă în general că situațiile cronice de stres și bolile mentale conduc la dezvoltarea parafuncțiilor ocluzale și a tulburărilor temporomandibulare fără a fi singura cauză. Motive suplimentare includ contacte interceptive ocluzale, malocluziilor, traume / microtraumele, tulburări hormonale, reumatism, probleme ortopedice și inflamații ale sistemului masticator. O dezvoltare rapidă a acestei boli la începutul secolelor 20 și 21 i-a determinat pe autori să încerce să găsească o cauză a acestui proces.
Aspecte psihologice ale bruxismului
Potrivit lui Selye, stresul implică o tulpină biologică a unui organism, care este cauzată de diverși stimuli somatici și / sau mentali. Acești stimuli se numesc factori de stres. „A fi sub stres” înseamnă că o persoană se află sub influența unor stimuli nespecificați, care sunt dezvăluiţi prin schimbări specifice care caracterizează acea situație. Stresorii, indiferent de tipul lor, stimulează într-un organism reacții de adaptare tipice, nespecifice și complexe. Această adaptare este controlată de procese hormonale și neurohormonale. O stare a unui organism se numește stres și poate fi împărțită în acută și cronică. Stresul cronic aparține celor mai distrugători factori care amenință un organism uman.
Diverse experiențe emoționale patologice duc din ce în ce mai des la dezvoltarea unei parafuncții / bruxism muscular. Acest lucru poate fi legat de ocluzie sau poate fi cauzat în întregime de stimularea psihologică. S-a dovedit că persoanele compulsive, controlante și agresive sunt mai vulnerabile la apariția bruxismului. Această tulburare implică strângerea și șlefuirea dinților inconștient, ceea ce duce la deteriorarea treptată a dentiției și a parodonțiului, afectarea mucoasei bucale, creșterea tensiunii și hipertrofia mușchilor masticatori, dureri de cap cronice și dureri cervicale și anomalii ale articulațiilor temporomandibulare, precum și probleme de auz.
Stresul cronic și reacțiile de avertizare declanșate de acesta se manifestă ca deficiențe funcționale ale sistemului muscular-nervos și sunt principalii factori etiologici ai bruxismului psiho-dependent. Această activitate anormală și tensiunea crescută sunt controlate de sistemul limbic și hipotalamus, stimulat de stresul cronic, care sunt legate de cortex.
Se disting mai multe tulburări emoționale care sunt însoțite de tulburări ocluzo-musculare, adică stres excesiv experimentat, depresie, nevroză, fobii, tulburări de personalitate, anxietate și stări paranoide. Aceste boli sunt frecvente în societățile foarte dezvoltate, în care mediul înconjurător duce direct la apariția lor. Stresul cronic, lipsa somnului, timpul de odihnă și activitățile sunt favorabile dezvoltării tulburărilor psihoemotive, bolilor vasculare, problemelor dermatologice, tulburărilor gastrice și tulburărilor neuromusculare. Stresorii cronici omniprezenți într-o societate contemporană duc la ceea ce s-ar putea numi stresul noii civilizații.
Trebuie subliniat faptul că un aspect ocluzal cel mai adesea legat de tulburări psihologice, oferă imaginea bruxismului deplin. În practica clinică de zi cu zi, pacienții cărora li se diagnostichează probleme ocluzale nu prezintă adesea simptome caracteristice tulburărilor emoționale. Abia după preluarea istoricului medical al pacientului se dezvăluie probleme adesea legate de viața familială și / sau profesională. Trebuie subliniat faptul că un interviu medical efectuat corespunzător, precum și un examen fizic reprezintă o parte importantă a terapiei tulburărilor temporomandibulare.
Etiologia bruxismului este multifactorială. Anomaliile de ocluzie, stresul cronic și tulburările mentale sunt responsabile pentru această afecțiune. Există o tendință de apariție mai frecventă a parafuncţiilor orale în societățile foarte dezvoltate. Astfel, se pare că aspectul ocluzal în dezvoltarea bruxismului are o importanță minoră. Simptomele bruxismului pot fi neobservabile pentru o perioadă mai lungă. Abia după ce a suferit o durere intensă, pacientul începe să caute ajutor medical. Pacienții consultă adesea medici de diferite specialități, în special neurologi sau oftalmologi, dar și specialiști în ORL, deoarece unul dintre simptomele bruxismului sever poate fi apneea de somn, rezultând o stare de oboseală cronică pe termen lung și creșterea stresului legat de nerezolvarea anumitor proiecte. Bruxismul funcționează ca un fel de mașină de mișcare perpetuă, deoarece intensificarea simptomelor rezultate din funcționarea anormală a unui organism mărește senzația de stres și, în consecință, duce la o creștere a tonusului muscular și a măcinării dinților. În stadiul său, această problemă este adesea ignorată de pacienți, care are consecințe grave sub forma distrugerii dentiției și a anomaliilor severe ale mușchilor și articulațiilor. În această fază, afecțiunea necesită cel puțin un tratament protetic în două etape. De asemenea, solicită tratament multidisciplinar, la care ar trebui să participe specialiști precum un dentist, psihiatru, neurolog, psiholog, kinetoterapeut și un tehnician dentar. Discuțiile și studiile la nivel mondial ale oamenilor de știință au dus la recunoașterea bruxismului nocturn ca o tulburare, care a fost apoi inclusă în Clasificarea internațională a tulburărilor de somn în 2005.
Se poate afirma că prevalența bruxismului depinde de dezvoltarea civilizației și de stilul de viață modern. În acest fel, aspectul psihologic al tulburărilor ocluzo-musculare devine mai semnificativ. Mediul contemporan este plin de amenințări de stres neîncetat și, astfel, periculos pentru sănătatea și viața noastră. În ultimii ani, numărul pacienților care suferă de bruxism a crescut semnificativ. Din acest motiv, medicii ar trebui să acorde mai multă atenție acestei parafuncţii pentru a o diagnostica într-un stadiu incipient.
