Bârfa – de ce simţim nevoia să vorbim despre alţii în absenţa lor?

Bârfa așa cum este ea definită, reprezintă vorbirea de rău a cuiva, clevetirea, calomnierea, blamarea, hulirea. În relațiile interumane, fie ele formale sau informale, în grupuri mici sau mari, apar în majoritatea cazurilor discuții, polemici, comentarii, dispute aprinse, toate fiind de fapt un preambul pentru comunicare, pentru nevoia de a înțelege o problemă, un fenomen, o faptă. În toată această comunicare apar inevitabil și anumite aspecte mai puțin plăcute care deformează realitatea, o fac să fie diferită, o urâţesc, cu ajutorul bârfei, a calomniei, a blamului, a denigrării.

Se spune că, într-o zi, o femeie a mers la un preot să îi spună să îi ierte păcatele pentru că a bârfit. Se știa despre ea că era bârfitoarea satului, ea știa totul despre toți! Preotul i-a spus: “Mergi acasă, ia o pernă și un cuțit și urcă-te pe acoperiș! Și acolo, taie perna! Și apoi vorbim despre iertare!”

Zis și făcut, femeia merge acasă, urcă pe acoperiș, taie perna și revine la preot.

– Ei, ce s-a întâmplat? O întrebă acesta, ce ai văzut?

-Pene, răspunde femeia, penele au zburat peste tot!

Preotul îi spune -“Vezi, așa este și cu bârfa! Zboară precum penele! Se împrăștie peste tot și nu le mai poți strânge niciodată! Intră prin fiecare cotlon al caselor, al sufletelor, al minții!”

Ce este bârfa?

Bârfa este în esență o afirmație mincinoasă, făcută la adresa unei persoane, a unui grup, având ca scop atingerea onoarei, a reputaţiei sau știrbirea imaginii publice. Prin negarea sau diminuarea unor merite, denigrarea morală, sau denaturarea unor intenții onorabile, se ajunge la inducerea unei stări de disconfort a persoanei vizate, dacă e posibil chiar înlocuirea, prăbușirea, aruncarea în oprobiul public, de cele mai multe ori cu crearea unor avantaje materiale,  morale sau sociale pentru bârfitor.

Bârfa este apanajul acelora care sunt meschini, invidioși, înfuriați pe ei înșiși de propriile neputințe și de reușitele altora, care consideră că acele cuvinte calomnioase vor lovi până la urmă unde trebuie și, precum picătura chinezească își vor face efectul acolo unde este necesar, și cei bârfiţi vor suporta oprobiul public și imaginea lor va fi afectată. Minciuna, defăimarea, bârfa, strecoară totuși urme de îndoială în mintea oamenilor: ”Dar dacă, totuși….” Și, după cum spune vorba românească -”Dacă nu faci foc, nu iese fum!” apariția semnului de întrebare va duce la discuții interminabile pe marginea comportamentului celui vizat, și cu siguranță, în acest proces, fiecare va mai adăuga după cum se pricepe alte informații sau noi interese, și în acest fel, balonul umflat la maxim, își va atinge scopul în momentul în care se va sparge.

Fiecare a auzit sau a formulat propoziții de genul – Ai auzit de cutare? sau Ai văzut ce a făcut?… Și de aici începe o poveste, o bârfă mică, scurtă, cea pe care o faci într-o întrevedere la cumpărături, la telefon sau pe stradă. Pentru că vezi în jurul tău lucruri și oameni şi îți dai cu părerea despre cum arată, cum se îmbracă, ce imagine au. Apare însă și bârfa mare sau lungă, în care atunci când se întâlnesc două persoane, doi prieteni îl disecă la figurat pe al treilea – de la modul de viață, la comportamente zilnice, la întâmplări diverse. Ei fac acest lucru, analizând și aducând în poveste, fiecare prin propria lui oglindă, ceea ce detestă la celălalt. Desigur că acesta este un comportament des întâlnit în societate și nimeni nu scapă de bârfă, fie ea una mai scurtă sau mai lungă.

Ce facem, în fapt, atunci când bârfim?

Ne hrănim egoul – deoarece fiecare părere despre celălalt este ca o clasificare a ta pe o treaptă mai înaltă, ca o lista de AȘA DA-AȘA NU, între tine și el. Iar comparațiile respective te plasează pe tine mai sus într-o ierarhie imaginară, care îți mângâie egoul. Și pentru a nu mai avea egoul umflat, nu îi mai da atenție. Încetează azi să mai bârfeşti, pentru a nu fi bârfit tu mâine. Pentru că ceea ce faci, se întoarce la tine!

Consumi energie – consumul de energie crește inutil pentru că te implici trup și suflet în bârfă. Ești acolo atent la tot ce se întâmplă și pierzi din vedere lucrurile bune care trec pe lângă tine, nu mai ești atent la propria ta viață. Îți ratezi cele mai bune momente din viață și pierzi timp ce poate fi folosit pentru a crea și nu pentru a distruge.

Creezi iluzii deșarte – dacă ai impresia că a bârfi te face să te simți mai bine, este doar o senzație. Se pierde o energie necesară, totul este patos și, de multe ori o furie ce nu poate fi ținuta în frâu contra celui care are mai mult succes ca tine. Balonul care se sparge mai devreme sau mai târziu, poate avea efecte și asupra ta, și poate că acest lucru îți va da de gândit.

Bârfa poate fi o metodă de a-i cunoaște pe cei din jur, de a intra în grup, de a fi pe placul celor din jur. Poți afla ce și cum gândesc oamenii din cercul tău și ce valori au aceștia. Dacă te judecă așa cum tu îi judeci pe ei atunci când bârfeşti. Uneori, conform cercetărilor în domeniu, bârfa poate duce și la prietenii de durată. Poate exista un sentiment de siguranță în a bârfi – pentru că în felul acesta te poți apăra, îți poți crea locul tău și poți pune limite atunci când apare pericolul.

Bârfa te face să devii un bun povestitor! Pentru că cine face mai multe înflorituri, adăugiri și comentarii la o bârfă, ca un bârfitor? Ce nu trebuie uitat însă, este faptul că, adevărul iese întotdeauna la iveală, chiar dacă uneori mai întârzie, în timp ce efectele bârfei se vor abate ca un bumerang asupra calomniatorului.