Stima de sine “filiforma”, nucleul furiei tale
Paul Ekman, specialist in psihologia expresiilor faciale, a emotiilor si a comportamentelor simulate, sustine ca durata manifestarii fizice a emotiilor depinde de forta acestora, variind intre o jumatate de secunda si patru secunde, cu o medie de doua secunde. In cazul furiei, Ekman descrie o serie de gesturi faciale: sprancenele trase in jos, avand colturile interioare aproape de nas, pleoapele inferioare tensionate si cele superioare ridicate, ochii holbati si larg deschisi parca imping sau sustin sprancenele ce par ca aluneca in jos. In ceea ce priveste buzele, acestea sunt incordate si lipite, astfel incat conturul lor se reduce.
Insotita sau nu de suport verbal, furia se exprima categoric la nivel corporal. In situatii de viata in care persoana se simte amenintata, tradata, inselata, ranita si asa mai departe, primul care reactioneaza este corpul, prin adoptarea “tinutei adecvate” pentru lupta sau pentru fuga. Astfel ca pulsul, ritmul respirator, vocea se tureaza si o fac la intensitati mari. Intreg trupul este tensionat. O persoana furioasa are tendinta sa vorbeasca din ce in ce mai tare, in timp ce corpul are tendinta de a adopta posturi ostile.
Care sunt radacinile furiei?
Furia are un partener permanent, un adevarat crampon de care rar se poate desprinde. Este vorba despre “negativism” sau “perspectiva negativa” asupra vietii si despre viata in general. Un astfel de partener face ca lumea sa fie perceputa ca fiind ostila si amenintatoare. Bineinteles ca la mijloc este un liant care ii conecteaza pe cei doi parteneri, furia si negativismul. Vorbim aici despre stima de sine scazuta sau filiforma. Ce-i drept, stima de sine este scazuta, dar nu lipsita de puteri. Ceea ce face din stima de sine scazuta nucleul furiei. Astfel ca o persoana care are o imagine despre sine proasta sau nefavorabila, care crede mai mult sau mai putin constient ca este incapabila, va dezvolta in timp o serie de mecanisme psihologice cu rol de aparare prin care isi gestioneaza furia.
Care sunt mecanismele de aparare ?
Ai o parere proasta despre tine? Iata cateva mecanisme de aparare utilizate frecvent:
1. Reprimarea, cu alte cuvinte “inghitirea furiei”. Insa, doar pentru un timp. Dupa care vei observa ca ai sansa de a te exprima comportamental si emotional.
Daca ratezi si aceasta sansa, exista sanse ridicate ca in viata ta sa se instaleze depresia, care nu este altceva decat o furie mascata.
2. Sublimarea – altfel spus, ai o dorinta acerba de a-i salva pe ceilalti, insa nevoia ta este aceea de a te salva pe tine insuti. Faimosul complex nevrotic al salvatorului descrie un ciclu perpetuu de trecere de la rolul de victima la cel de agresor si apoi de salvator.
3.Negarea este experimentata diferit in functie de fiecare persoana in parte. Unii isi inghit cuvintele si emotiile atunci cand sunt furiosi la birou, dar se cearta mai tarziu cu alte persoane, de pilda cu partenerii lor de viata.
Text: Ioana-Corina Marcu
Consilier psihologic experientialist – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
