Tu ai curaj să-ţi priveşti în ochi trecutul?
Dacă ar fi să ne putem întoarce în trecut câți dintre noi nu am face-o! Fie pentru a ne întâlni cu oameni dragi, fie pentru a întineri, dar de cele mai multe ori pentru a schimba ceva…ceva care merge acum prost, pentru că sigur a fost o alegere greșită …și dacă ai putea să te întorci și să o iei de la capăt, ai face poate, alegerea corecta și viața ta ar fi cu totul alta. Dar uneori, îți este teamă de ceea ce ar putea dezvălui trecutul tău….existența unor secrete nespuse, a unor traume prin care ai trecut, fiind conștient sau nu, de ceea ce corpul tău își va aminti peste ani…devine cumva subiect pentru ședințele de psihoterapie. Existența sistemelor amnezice, adică a memoriei, fie ea explicită sau implicită, face ca să putem să ne întoarcem în trecutul nostru la un nivel atemporal. Pentru că memoria reprezintă mult mai mult decât timpul în care informația este stocată. Se considera până nu demult ( Wilder Penfield) că experiențele noastre erau întipărite în cortex precum pe o casetă video. Amintirea reprezenta redarea…Și atunci ca și acum avem senzația că dacă am putea derula caseta cu amintirea respectivă, am putea să o reparăm, să o îmbunătățim, să o facem altfel, în ideea în care momentul prezent să fie diferit în sensul bun al cuvântului.
Dacă ar fi să te întorci în timp, unde te-ai opri?
În brațele mamei când erai bebeluș și simțeai că aparții cuiva și fie că îți era foame sau sete, era mereu cineva acolo pentru tine? Sau în prima zi de școală în care teama că vei rămâne printre străini îți creează și azi fiori? Sau poate în vacanța de vară, la bunici, alergând desculț? Sau cine știe, când ai simțit că roșești în fața unei fetițe de care îți era drag? Dacă trecutul tău a fost frumos, cine știe dacă ți-ai dori să te întorci…pentru că un trecut frumos, poate crea o viață frumoasă… Dar dacă trecutul tău a fost tumultuos, dacă ai trecut prin încercări grele, prin traume de neimaginat, care ți-au creat sentimente de vină, remușcări, furii, neîmpliniri, dureri fizice și psihice să vrei să te întorci, ar fi oare benefic ție? Să vrei să înțelegi de ce și să poți privi de la distanța prezentului de azi, durerea de ieri. Și să o poți lua în mâna ta ca pe o bucata de plastilină și să o modelezi, încât să nu mai fie hidoasă…Și apoi să o pui într-o lumină ca să nu-ți mai creezi stres….și suferință….și anxietate. A avea curaj să-ți privești în ochi trecutul înseamnă să fii puternic. Să poți accepta lucruri de neacceptat, să fii de acord că atunci ai fost slab, să -ți accepți slăbiciunile, dar să știi că azi ești altul, că poate trecutul tău, așa dificil și trist, te-a făcut să fii mai puternic și astfel să ai acum, aici o viața mai bună.
E important să nu rămâi ancorat în trecutul tău…Tu azi ești aici, trăiești, respiri, visezi aici, acum.
Privirea înapoi către trecut poate fi și benefică uneori, depinde doar de ceea ce s-a întâmplat în trecutul tău. Dacă vrei sa îți amintești de unde vii, cine ești, al cui ești, ce apartenență ai, ce rădăcini….Să vezi de unde vii și unde ai ajuns. Trecutul tău îți poate da curajul sa mergi mai departe, dacă vei vedea ceea ce a fost bun în viața ta, nu doar ceea ce a fost rău. Chiar dacă azi te simți rău, uitându-te înapoi vei vedea ce progrese ai făcut și asta va fi o motivație să nu rămâi blocat, ci să mergi și mai departe în Călătoria vieții! Când privești înapoi acum la momentele bune, să poți să fii bun, să te relaxezi. Clipele frumoase din viața noastră pot funcționa ca niște ancore. Ne agățăm de malul unei întâmplări frumoase din viața noastră, privim ce a fost, cum ne-am simțit atunci, cât de fericiți am fost și ne încărcăm cu energie pozitivă pentru viața din prezent.
Viața ta este complexă și te duce în atâtea direcții încât poți uita pentru ce mai contiunui. Atunci când pierzi sensul, întoarce-te de unde ai plecat, să vezi care a fost scopul acestei călătorii. Iar scopul ei te călăuzește o viață întreagă. Găsește sensul vieții tale indiferent de trecutul tău!
