Sifilisul si sarcina
Sifilisul este o boala infectioasa sistemica cu transmitere sexuala, cauzata de o spirocheta – Treponema pallidum. Sifilisul depistat in sarcina pune o mare problema din cauza riscului crescut de infectie a fatului ca urmare a traversarii barierei feto-placentare. Infectia congenitala cu sifilis este asociata cu prognostice rezervate pentru fat din cauza asocierii cu risc crescut de moarte perinatala, nastere prematura, restrictie de crestere intrauterina si anomalii congenitale.
In tarile dezvoltate, datorita screeningului prenatal bine pus la punct, infectia congenitala cu sifilis este rar intalnita. Totusi, in tarile in curs de dezvoltare, in special in mediile defavorizate, cu conditii precare de viata, aceasta infectie inca pune probleme. De asemenea, indivizii cu stil de viata la risc, cu parteneri multipli, consumatorii de droguri si alcool si pacientii care sunt infectati si cu alte boli cu transmitere sexuala sunt mai predispusi sa contracteze infectia cu sifilis. Transmiterea sifilisului se face, in speta, pe cale sexuala, mai ales daca exista leziuni cutaneo-mucoase prezente.
Cauzele aparitiei infectiei cu sifilis
Modificarile cervicale din timpul sarcinii, modulate hormonal, pot sa faciliteze aparitia infectiei cu sifilis. Sarcina nu influenteaza cursul bolii. Dupa o perioada de incubatie de 3-90 de zile, apare o papula solitara ulcerata central, nedureroasa (cunoscuta sub numele de sancru), la nivelul locului de inoculare (de obicei, la nivel genital extern). Sancrul este insotit frecvent de adenopatii regionale. Acesta reprezinta stadiul primar al bolii, iar in 4-6 saptamani, se remite spontan. Dupa alte 2-6 saptamani, apar simptomele sistemice: febra, stare generala alterata, migrene, adenopatii generalizate, eruptii maculare la nivelul palmelor si plantelor, condiloma latum, alopecia in luminis si mergand pana la sindrom nefrotic si sindrom hepatic. Lasata netratata, infectia evolueaza in ani catre stadiul tertiar cu leziuni distructive de aorta, afectare neurologica, scheletala si tegumentara.
Sifilisul congenital a fost impartit in 2 categorii: precoce si tardiv
Sifilisul congenital precoce se refera la manifestarile clinice care apar in primii 2 ani de viata. Toate gravidele trebuie testate la prima vizita medicala pentru prezenta sifilisului si a altor boli cu transmitere sexuala.
Cum se face contaminarea cu sifilis in perioada intrauterina?
Contaminarea in perioada intrauterina poate avea loc la orice varsta de sarcina, insa riscul este mai mare dupa 18 saptamani de sarcina. Cu cat gravida contracteaza boala la o varsta gestationala mai mare, cu atat exista risc mai mare pentru fat de a fi si el infectat. Inainte se credea ca, sub 16 saptamani de sarcina, infectia nu se poate transmite, dar studiile recente demonstreaza ca infectarea se poate produce oricand.
Gravida poate transmite boala fatului transplacentar in perioada intrauterina sau in momentul nasterii prin contactul nou-nascutului cu leziunile genitale materne. Alaptarea nu este contraindicata, intrucat infectia nu se transmite prin laptele matern decat daca exista o leziune sifilitica la nivelul sanului.
Ce riscuri prezinta infectia cu sifilis in sarcina?
Infectia cu sifilis in timpul sarcinii creste exponential riscul de avort spontan, nastere prematura si deces in utero. De asemenea, daca infectia trece la fat prin intermediul barierei feto-placentare, acesta va prezenta o serie de anomalii congenitale: eruptie palmara si plantara la nastere, leziuni mucoase labiale si la nivelul narilor, anemie, hepato-splenomegalie, adenopatii generalizate, icter pronuntat, anomalii osoase si tulburari neurologice. Uneori, se poate intampla ca fatul sa se nasca aparent sanatos, fara nicio manifestare clinica, iar simptomele sa apara la distanta (cativa ani) de la nastere.
Totodata, infectia cu sifilis poate duce la polihidramnios si modificari de placenta si cordon ombilical.
Tratamentul
Tratamentul se face, ideal, preconceptual si in paralel la ambii parteneri. Tratamentul trebuie instituit cat mai precoce in sarcina odata cu depistarea infectiei pentru a reduce pe cat posibil riscul de contaminare fetala si cat mai precoce la nou-nascutul cu suspiciune de sifilis congenital.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
