Sarcina dupa sterilet

Steriletul sau dispozitivul intrauterin (DIU) reprezinta o metoda de contraceptie de lunga durata care presupune montarea unui dispozitiv, de obicei in forma de T, de cupru sau de plastic in interiorul cavitatii uterine. Aceasta metoda reprezinta o varianta fezabila pentru pacientele care doresc contraceptie de lunga durata, avand riscuri si complicatii minime. Totusi, desi reprezinta una dintre cele mai sigure metode de contraceptie, 1 din 200 de paciente cu DIU in situ vor ramane gravide in fiecare an.

Temeri legate de fertilitate dupa scoaterea steriletului

Multe dintre paciente au temeri legate de fertilitate dupa scoaterea steriletului. In mod normal, fertilitatea revine la parametri normali rapid dupa indepartarea dispozitivului intrauterin. Ratele de succes pentru obtinerea unei sarcini la pacientele care au avut un dispozitiv intrauterin sunt similare cu cele inregistrate la pacientele care nu au beneficiat niciodata de acest dispozitiv sau au folosit alte metode contraceptive.

In mod similar stau lucrurile pentru pacientele care au folosit dispozitiv intrauterin cu eliberare lenta de hormoni. Si in acest caz, ratele de conceptie sunt asemanatoare celor din populatia generala. Astfel, pacientele pot ramane insarcinate chiar din prima luna dupa extragerea steriletului. Desi dispozitivele intrauterine constituie o metoda eficienta de contraceptie, totusi ea poate sa nu fie 100% eficienta. In cazuri rare, se poate intampla ca pacienta sa conceapa chiar in prezenta unui sterilet.

Factori favorizanti pentru aparitia unei sarcini

Riscul de sarcina este cel mai mare in primul an dupa montarea steriletului. Malpozitia steriletului este un factor important de risc pentru aparitia unei sarcini. De asemenea, pacientele purtatoare de sterilet prezinta un ric crescut de sarcini ectopice, dar nu este exclus sa apara si sarcini intrauterine.

In cazul purtatoarelor de sterilet, aparitia brusca de dureri pelvine sau metroragii poate sa semnifice o posibila problema si trebuie sa orienteze pacienta catre un consult de specialitate.

Pacientele care obtin o sarcina in prezenta unui sterilet prezinta un risc crescut de a dezvolta diverse complicatii cu potential de a influenta evolutia normala a sarcinii. Printre complicatii se numara riscul crescut de avort spontan (>50%), avort septic, corioamniotita sau nastere prematura. Nu s-a demonstrat inca o legatura directa intre aparitia defectelor congenitale si prezenta DIU la momentul conceptiei; pe de alta parte insa, efectele levonorgestrelului nu sunt inca pe deplin studiate pentru a putea trage concluzii vizavi de efectul lui asupra fatului.

In prezent, nu exista un protocol de conduita bine conturat pentru pacientele cu sarcina si sterilet in situ. Totusi, se pare ca extractia lui in primul trimestru de sarcina scade considerabil riscul de infectie si avort spontan.

Daca firele steriletului sunt vizibile la nivelul orificiului cervical, acestea pot fi usor apucate cu o pensa, extragandu-se steriletul. In cazul in care firele nu sunt vizibile, se poate tenta scoaterea dispozitivului cu ajutorul unei pense speciale sub control ecografic si protectie antibiotica sau sub control histeroscopic. Totusi, datele cu privire la folosirea procedurilor histeroscopice in trimestrul I sunt limitate.

Daca aceste metode esueaza si dispozitivul nu poate fi extras in conditii de siguranta, trebuie puse in balanta beneficiile si riscurile folosirii unor manevre invazive agresive pentru indepartarea lui, putandu-se apela la varianta lasarii dispozitivului pe loc.

Daca pacienta nu doreste pastrarea sarcinii, steriletul poate fi extras in momentul manevrei chirurgicale de evacuare a sarcinii.

Prezenta DIU in trimestrul al doilea de sarcina predispune pacientele la un risc crescut de nastere prematura, deces fetal si infectii. Nu s-a dovedit ca ar influenta riscul de aparitie al defectelor congenitale sau malformatii. La varste gestationale mai mari (>10-12 saptamani), tentativa de extragere a dispozitivului intrauterin se poate solda cu ruperea prematura de membrane, metroragii, traumatism fetal sau nastere prematura.

Tentativele de extragere ar trebui sa se realizeze sub control ecografic, daca firele sunt vizibile si daca dispozitivul nu este situat in spatele placentei sau incorporat in sacul gestational. De asemenea, se poate tenta extragerea lui daca este vizualizat ecografic la nivelul segmentului inferior. Altfel, se recomanda lasarea lui in situ din cauza riscurilor crescute de complicatii ce pot aparea.

 
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie