„Purtarea măștii amplifică starea de anxietate, prin faptul că ea a devenit un simbol al schimbării”

Reticența de a contribui la binele comun, anxietatea, conspiraţionismul, politizarea sau ignoranţa pur şi simplu ar putea fi motivele care stau la baza refuzului de a purta corect masca de protecţie. Cât de importantă este responsabilitatea socială în contextul pandemiei de coronavirus, cum ne adaptăm realităţii fără să ne creştem nivelul de anxietate dar şi câteva aspecte din punct de vedere psihologic, în privinţa comportamentului de a purta masca de protecţie, ne dezvăluie în interviul ce urmează, psihoterapeutul Diana Lupu, membră a echipei Pagina de Psihologie.

Ce a schimbat cel mai mult pandemia?

În mod evident, pandemia ne-a schimbat modul în care ne raportăm la normalitate și la felul în care interacționăm cu societatea. Însă, din punctul meu de vedere, pe lângă această schimbare majoră în viețile oamenilor de pe întreg globul, cred că pandemia a accentuat multe aspecte din viața societății noastre: neîncredere, teamă, stres, agitație și înșiruirea ar putea să continue însă multe dintre aceste aspecte se regăsesc în conceptul de sănătate mintală și emoțională. Această pandemie a accentuat sentimentele și îngrijorările noastre, iar în lipsa unei cunoașteri de sine și a unor „instrumente” de management emoţional, simțim că toate aceste evenimente ne copleșesc și ne inundă tot mai tare.

Astfel, într-un cadru general, schimbarea este destul de evidentă, însă accentuarea este cea care merită mai multă atenție.

Purtarea măştilor provoacă propagarea stărilor de anxietate?

Cred că purtarea măștii amplifică starea de anxietate prin faptul că ea a devenit un simbol al schimbării. Semnificația pe care o acordă fiecare dintre noi acestei măști și acestui comportament are un impact asupra stării noastre fiziologice. Astfel, persoanele care sunt anxioase și se gândesc dinainte să își înceapă ziua cât de greu și de neplăcut o să fie, reușesc să își inducă stări fiziologice și gânduri iritante. Ceea ce gândim ne impactează întregul univers interior care se propagă și în societate.

Aud tot mai des „nu pot să lucrez cu masca pe gură” sau „simt că mă sufoc” sau „masca mă agită”. „Sunteţi de acord cu aceste afirmaţii? Li se întamplă doar celor anxioşi?

Comportamentul de a purta o mască a devenit imediat un subiect controversat, în special ca urmare a disconfortului pe care aceasta îl provoacă. În momentul în care mă întâlnesc cu astfel de afirmații, scuze sau argumente, în primul rând încerc să mă conectez și să mă gândesc la propriul disconfort și să empatizez. Astfel de afirmații nu vin doar din partea vârstnicilor, a anxioșilor sau a altor categorii vulnerabile, deoarece acest comportament s-a transformat într-un obicei, într-o perioadă foarte scurtă, iar creierul nostru are nevoie de timp pentru a asimila toate aceste informații.

Imposibilitatea de a respira, agitație, ritm cardiac crescut, transpirație, hiperventilare sau stare de leșin – toate acestea sunt simptome asociate cu atacul de panică și anxietatea. Ceea ce este important să știm despre simptomele fiziologice ale atacului de panică și ale anxietății este faptul că ambele sunt puternic influențate de ceea ce ne imaginăm și ceea ce credem că o să ni se întâmple, iar de cele mai multe ori aceste gânduri ne creează un disconfort, ne determină să evităm anumite situații, să refuzăm să facem anumite acțiuni și chiar să ne inducem aceste stări fiziologice. În astfel de situații este importantă expunerea, răbdarea și acceptarea sentimentelor care vin la pachet cu întreaga experiență.

„Cred că în momentul de față masca este un simbol al redefinirii normalității, un simbol care ne reamintește constant ce am pierdut și cum era înainte, iar această pierdere se propagă în multe arii din viața noastră”.

Privită printr-o mască, lumea clar nu arată la fel. Care este efectul din punct de vedere psihologic?

Cred că în momentul de față masca este un simbol al redefinirii normalității, un simbol care ne reamintește constant ce am pierdut și cum era înainte, iar această pierdere se propagă în multe arii din viața noastră. Astfel, în fiecare zi, masca ne reamintește și ne redefinește noua normalitate cu care suntem obligați să trăim. Având în vedere tot acest context, din punct de vedere psihologic avem nevoie să trecem printr-un proces de acceptare, iar acest proces vine la pachet și cu foarte mult disconfort fizic si psihologic.

Lumea din spatele unei măști reprezintă un nou comportament pe care suntem nevoiți să îl adăugăm în repertoriul nostru, iar atunci cand vorbim de comportament, ceea ce știm este faptul că avem nevoie de timp de procesare, oferirea unui sens propriu pentru adoptarea comportamentului, exersare și, așa cum am menționat mai sus, de mult disconfort pe care să învăţăm să îl gestionăm.

Nimic nu va mai fi ca înainte, va fi ca de-acum înainte. Teamă, panică, îndoieli. Cum ne adaptăm la realitatea actuală fără să ne creştem şi mai mult nivelul de anxietate?

Emoțiile sunt făcute pentru a fi trăite și simțite, iar această afirmație se aplică în special celor care ne provoacă disconfort și de care, de cele mai multe ori ne dorim să scăpăm sau să le evităm cu orice preț. Ei bine, singura soluție este acceptarea acestora, iar odată cu acceptarea vin și momente de calm, momente în care creierul nostru este liber să găsească soluții sau să privească această nouă normalitate plină de teamă, panică și incertitudine și dintr-o perspectivă pozitivă.

Atunci când cădem pradă fricii, îndoielii și stării de anxietate, ne simțim copleșiți, fără scăpare și complet disperați, iar creierului nostru i se transmite constant informația că suntem în pericol. Asta face ca toate celelalte abilități de gândire critică, imaginație sau rezolvare de probleme să fie puse pe hold. În astfel de situații este important să trăim emoția, să acceptăm gândurile și demonii interiori, deoarece aceste stări vor să atingă un punct maxim, iar acesta este urmat de acceptare și un soi de relaxare pentru ca și celelalte funcții ale creierului să poată intra în acțiune. Cu cât fugim mai mult, cu atât aceste emoții nu vor să atingă acest punct maxim, iar asta presupune că nu o să învățăm să ne construim reziliența.

Ce sfat aveţi pentru cei care îşi pun masca cu anxietate şi frică? Dar pentru cei care sunt incapabili să-şi integreze acest obicei în viaţa de zi cu zi, refuzând categoric?

Recomandările pentru astfel de situații variază de la persoană la persoană și de la nevoie la nevoie, deoarece nu există o rețetă general valabilă. Însă pentru cei care își pun masca cu anxietate, sugestia mea este să își seteze o ancoră a zilei, un scop cu semnificație puternică pentru a și-l reaminti de fiecare dată când simt că nu mai pot. O altă recomandare este să fie blânzi cu ei și să încerce să înlocuiască discursul de panică și frustrare care le apare în minte atunci când se simt anxioși și să îl înlocuiească cu compasiune: „Îmi este greu, simt că nu mai pot și chiar nu înțeleg când o să se încheie toată această situație, dar ce pot face acum este să respir adânc și să încerc să mă liniștesc”.

Trecând la următoarea categorie de oameni, sugestia mea este să înceapă să își identifice valorile personale alături de cei dragi și importanți din viața lor. Sunt sigură că pentru mulți dintre noi, familia și sănătatea se regăsesc printre setul de valori personale. Reamintindu-ne care sunt valorile noastre, putem începe să integrăm cu mai puțină frustrare și anxietate acest comportament, deoarece ne reamintim constant ce este important pentru noi în viață, iar pentru a păstra și a respecta setul propriu de valori, avem nevoie și de comportamente care să le susțină.

„Responsabilitatea socială este despre fiecare în parte și despre aportul pe care dorim să îl aducem în societate”.

În aceste vremuri, masca de protecţie îţi poate salva viaţa sau o poate salva pe a celui de lângă tine. Cât de mult contează responsabilitatea socială in acest context?

Avem nevoie să facem apel la responsabilitatea socială în extrem de multe arii ale societății noastre, iar această pandemie poate fi privită drept o oportunitate pentru a învăța că responsabilitatea socială este despre fiecare dintre noi, că nu trebuie să vedem la celălalt pentru a reproduce sau a face și noi. Este despre puterea exemplului personal, despre respectul față de propria persoană, care creează la rândul lui respect față de întreaga societate.

Învățând să avem respect față de noi (să ne ascultăm nevoile, să ne punem limite sănătoase etc.) construim o bază solidă, formată din empatie, iar asta ne ajută să rezonăm cu celălalt chiar dacă  nu avem o legătură personală și directă. Responsabilitatea socială este despre fiecare în parte și despre aportul pe care dorim să îl aducem în societate.

Cei care nu poartă mască în spațiile închise sunt blamaţi, pârâți, înjuraţi în România. Ştim că avem de-a face cu o categorie a conspiraţioniştior, mai avem şi politizarea, însă, există oameni care au avut dintodeauna reticenţă faţă de investiţia în binele comunităţii. De unde această neîncredere în societate? Purtarea măştii redă mai degrabă relația purtătorului cu societatea în care trăiește decat relaţia cu boala însăşi?

Într-adevăr, acest refuz, această neîncredere are la bază relația pe care fiecare dintre noi a creat-o cu societatea în care trăim. În spațiul unei relații fiecare este responsabil pentru ceea ce aduce și lasă acolo, iar noi am fost obişnuiți cu neîncredere, nesiguranță, suspiciune și dezamăgire. În contextul actual, culegem ceea ce am sădit de-a lungul anilor. Însă, apropo de latura pozitivă a fiecărei situații cred că este un bun prilej de schimbare, de reflecție și de acțiune. În caz contrar riscăm să ne învârtim la nesfârșit în acest cerc de comportamente și credințe care nu o să producă nicio schimbare în viețile noastre și ale viitoarelor generații.