Paradoxal, dar real: sindromul Stockholm in relatia de cuplu

Nu putem sa nu fim uimiti cand, desi stim de implicarea cuiva intr-o relatie abuziva, auzim urmatoarele: „Stiu ce mi-a facut… dar inca il iubesc. Nu stiu de ce… dar il vreau inapoi. Stiu ca suna nebuneste… dar imi este dor de el/ea. Are o noua prietena… dar nu pot sa nu fiu geloasa. Nu pot uita ce mi-a facut… dar eu tot pe el in vreau.”

Cum a aparut sindromul Stockholm?

In timp ce situatia pare paradoxala din punct de vedere social sau chiar fara sens, din punct de vedere psihologic, exista insa niste explicatii. Sindromul Stockholm a aparut ca explicatie la starea psihologica in situatia luarii de ostatici de a simpatiza cu rapitorul. Persoanele captive incep sa se identifice cu rapitorii, ca un mecanism defensiv pe fondul temerilor accentuate in cazul supunerii cu violenta. Micile semne de bunatate venite din partea rapitorului sunt vazute ca sperante de mai bine si, implicit, amplificate, deoarece, in conditii de captivitate, tot raufacatorul este singura persoana care ar putea furniza si ceva bine, alte solutii fiind destul de slab percepute de catre cei in suferinta.

Sindromul Stockholm a aparut ca denumire in 1973, dupa un caz real de spargere a unei banci cu luare de ostatici (in orasul Stockholm, Suedia) cand, dupa ce au fost salvati, ostaticii care fusesera supusi la violente timp de cateva zile au avut o atitudine de partinire a rapitorilor, iar una dintre femei s-a logodit mai tarziu cu unul dintre rapitori.

De fapt, sindromul exista cu mult mai mult timp inainte, insa nu fusese denumit. Acesta poate fi recunoscut in alte studii privind prizonierii, detinutii, victime ale abuzurilor sexuale, membrii unor culturi religioase sau chiar asupra relatiilor unde controlul unuia dintre parteneri devine absurd si se dezvolta o relatie intimidanta, astfel incat celalalt partener nu se va raporta decat la el de teama sa nu fie agresat. Aceasta forma de atasament emotional fata de agresor este, de fapt, o strategie de supravietuire pentru victimele abuzului si ale intimidarii dusa la extrem.

Sindromul Stockholm in relatiile romantice

Dupa tiparele de mai sus, agresorul poate fi sotul, prietenul, partenerul intim, care este intr-o pozitie de control sau autoritate manifesta asupra celeilalte parti.

Sindromul Stockholm are urmatoarele caracteristici:

• Sentimente pozitive ale victimei fata de agresor;
• Sentimente negative ale victimei fata de familie, prieteni, autoritati care au intentia de a salva sau a spijini castigarea libertatii victimei;
• Sustinerea motivelor si comportamentelor agresorului, uneori ajutand agresorul sa scape nepedepsit;
• Incapacitatea de a se angaja in comportamente care pot ajuta la eliberare sau la detasare sau refuzul de a se implica in astfel de comportamente.

Bineinteles ca fiecare caz este unic si sindromul poate dezvolta diferite forme, insa, pentru a-l intelege, relatam cateva aspecte ce contribuie la dezvoltarea si aparitia lui in relatia de cuplu:

• Amenintari asupra integritatii fizice sau psihologice a partenerului. Partenerii criminali sau antisociali pot ameninta direct viata partenerei, a prietenilor, a familiei si vor aduce in prim-plan singura conditie pe care o vor de la celalalt, si anume: cooperarea. Amenintarea poate veni si indirect, prin formulari de genul: „Cunosc persoane care-i pot face pe altii sa dispara, asa ca ai grija cu cine te pui…”. Amenintari indirecte sunt si genul de povesti spuse de agresor despre modul cum au obtinut razbunare in trecut in diferite situatii. Aceste povesti despre diferite razbunari sunt spuse pentru a reaminti victimei ca razbunarea este posibila in cazul in care ea va fi altfel decat complianta sau se va gandi vreodata sa fuga sau sa il paraseasca;
• Perceptia in situatii de pericol. In aceste situatii, este firesc ca victima sa se agate de cele mai mici sperante; asadar, micile semne de bunatate ale agresorului vor fi interpretate ca trasaturi pozitive ale acestora si vor fi amplificate. In cazul sechestrarilor, faptul ca a primit permisiunea de a merge la baie sau faptul ca a primit un pahar cu apa va fi considerat un gest de bunatate din partea agresorului;
• Lipsa perspectivelor. In relatiile abuzive sau cu un control excesiv din partea partenerului, victima manifesta continuu teama de a spune sau a face ceva care ar putea determina o izbucnire violenta din partea acestuia. Incetul cu incetul, victima va incepe sa vada lumea prin perspectiva agresorului, va incerca sa il inteleaga, va deveni preocupata de nevoile, dorintele si obiceiurile acestuia.

In cazurile severe de sindrom Stockholm in relatiile de cuplu, victima poate avea dificultati in a parasi partenerul agresor, simtind ca, de fapt, vina ii apartine pentru situatia abuziva in care se afla.

Text: Psiholog Sabou Ionela-Janina