Necrofilia, o razie in fanteziile intunecate ale fiintei umane
Filmele, insetate dupa astfel de scenarii
Va mai amintiti de filmul Pathology din 2008, regizat de Marc Schölermann? In acest film au fost prezentate exemple de raporturi sexuale cu cadavre.
De asemenea, un caz celebru este cel al criminalului necrofil Ed Gein, cunoscut ca persoana care l-a inspirat pe Robert Bloch in realizarea romanului Psycho, ecranizat ulterior de Alfred Hitchock.
Acest individ, Gein, a studiat asiduu anatomia, realizand destule experimente pe material uman. Vizita cimitirul local noaptea, unde, in unele cazuri, jupuia pielea de pe cadavre, piele cu care se imbraca ulterior. Alteori, folosea pieile pentru a-si imbraca manechinele. Aceasta pasiune atipica pentru pielea umana a inspirat personajul din filmul Tacerea Mieilor.
Filmul Matador, regizat in 1986 de celebrul regizor spaniel Pedro Almodovar, prezinta un personaj toreador, care se excita intens la scene care implicau o violenta extrema, inclusiv omor, obligandu-si partenera sa se prefaca moarta in timpul actului sexual.
Si viata reala abunda de exemple
Criminalul londonez Dennis Nilsen simtea o atractie erotica pentru moarte inca dinainte de a incepe sa ucida. Acesta petrecea ore intregi in fata oglinzii prefacandu-se mort si punandu-si in practica fantezia cu cativa parteneri sexuali.
A inceput sa ucida pentru a avea companie si din placere. Era fascinat de faptul ca barbatii pe care ii ucidea si pe care ii aseza ulterior pe scaun sau pe canapea in apartamentul lui nu mai puteau parasi locuinta. In total, au fost 15 victime ucise.
Totodata, nu pot fi omise cazurile de lucratori la cimitir care nu comit crime, insa care se folosesc de cadavre pentru a-si indeplini anumite fantezii erotice.
Un astfel de caz este reprezentat de Karen Greenlee din California, o femeie care se autointitula “sobolan de morga” si care a intretinut raporturi erotice cu peste 20 de cadavre de barbati.
Necrofilia, abuzul sexual dupa moarte
In categoria necrofilicilor intra cei care simt atractie sexuala fata de cadavre, care fantasmeaza sau chiar realizeaza actul sexual cu un cadavru sau cei care ucid pentru a-si procura cadavre.
Exista si o categorie numita necrofile platonica, prin care indivizii nu ating cadavre, insa obtin gratificare sexuala doar prin contemplarea acestora.
Unii specialisti descriu necrofilia ca pe o manifestare a sadismului. Altii o percep ca fiind violarea persoanei care este deja moarta si abuzul sexual al unei persoane care a fost mai intai omorata. Motivatia ar putea fi posedarea si distrugerea sa si dupa moarte.
Astfel de comportamente necrofilice, de la simplele fantezii, nevoi sexuale intense si recurente fata de cadavre la actiuni concrete sub egida impulsurilor, pot fi diagnosticate doar daca se manifesta pe o perioada de minimum sase luni si sunt percepute de individ ca suparatoare si invalidante.
Pot exista si cazuri accidentale in care individul se angajeaza in relatii sexuale cu un cadavru, fara existenta in prealabil a unor fantezii. Aceste comportamente sunt considerate pseudo-necrofilice.
Daca se ajunge la uciderea unei persoane pentru a obtine un corp decedat cu care criminalul sa se angajeze in raporturi sexuale, atunci vorbim despre homicidul necrofilic.
In schimb, daca individul are doar fantezii sexuale referitoare la cadavre, fara a se angaja in niciun fel de activitate sexuala cu acestea, atunci este vorba despre fantasma necrofilica.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei