Ipohondria – drama bolnavilor inchipuiti
Hipocondria (ipohondria) este teama persistenta de a fi bolnav. Persoanele cu aceasta tulburare tind sa interpreteze gresit diferitele simptome si senzatii ale organismului, ingrijorandu-se in mod extrem chiar daca analizele de laborator infirma un diagnostic grav.
De ce ipohondria este o drama?
Acesti bolnavi recurg la vizite din ce in ce mai dese la medic si chiar daca consultul medical sau analizele de laborator nu le certifica temerile, ei continua sa le aiba sau isi comuta anxietatea spre un alt simptom sau senzatie, interpretandu-le in acelasi mod. Unii specialisti conchid ca aceste inchipuiri ale oamenilor de a fi bolnavi sunt de fapt stari autoinduse inconstiente, pentru obtinerea unor “beneficii” cum ar fi: atragerea atentiei membrilor familiei, prietenilor, medicilor si eliberarea de responsabilitati. Din pacate aceste comportamente persistente de a cauta justificari la niste boli inchipuite, devin pentru cei din jur un adevarat calvar, persoanele in cauza fiind percepute ca agasante, prefacute, cicalitoare, etc. si ajung sa fie evitate, iar atunci cand probabil se vor vaita de o durere reala nu vor fi luate in serios.
Boala inchipuita: pacientul nu se preface ci el crede ca boala este reala
Un studiu realizat de Asociatia Americana de Psihologie arata ca mai mult de 5% din populatia din Statele Unite sufera de aceasta tulburare si cauzele acestei tulburari ar putea fi o trauma din perioada copilariei, sau un soc psihic, emotional trait de persoana in legatura cu decesul sau boala unui membru de familie sau prieten apropiat. Arthur J. Barsky, MD, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School spune despre ipohondrii: "Cu cat isi fac griji mai mult despre un simptom, cu atat starea de rau este mai accentuata. Ei sunt adesea extrem de sensibili la senzatii corporale pe care majoritatea oamenilor le ignora: o tuse, un zgomot al stomacului, o mica durere – sunt dovada pentru ipohondrii ca ceva merge gresit sau catastrofic”. Ipohondrii nu doar insista asupra bolii lor ci si actioneaza, sunt in cautari continue de explicatii medicale, culeg informatii de pe internet, solicita teste si analize fara recomandari ale specialistilor ( bineinteles cu riscul de a irita personalul medical calificat) si vorbesc despre bolile lor fara incetare. Alti specialisti compara ipohondria cu tulburarile anxioase, in special cu tulburarea obsesiv-compulsiva – la fel ca o persoana care are tulburare obsesiv-compulsiva si verifica lumina de zeci de ori sa vada daca este stinsa pana iese din casa, asa si persoana ipohondra nu poate rezista la cercetarea si verificarea simptomelor sale.
Cu toate ca ipohondrii cred ca cercetarile lor pe internet sau testele de laborator ii vor linisti, acestea nu sunt de ajuns niciodata.
Specialistii spun ca pentru a trata ipohonddria este necesara ruperea acestui ciclu de ingrijorare si de verificare. Ipohondria este greu de tratat si in unele cazuri se apeleaza la tratament psihiatric. Persoanele cu hipocondrie apeleaza la servicii medicale dar evita serviciile psihiatrice sau psihologice, deoarece se tem ca le vor fi combatute credintele lor. Pentru a mentine relatia cu un astfel de pacient este necesar sa se ia in considerare nemultumirile, simptomele acestuia, sa fie tratat cu seriozitate si respect. Daca relatia se mentine, psihoterapia cognitiv-comportamentala este recomandata dovedindu-si eficienta in astfel de cazuri, ipohondrii fiind invatati sa isi conteste presupunerile lor si sa isi schimbe comportamentul.
Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog
